:
Recent Movies

VamAdus Folk Editia a- II-a 2017

Un nou eveniment boem a adus culoare stațiunii Vama Veche, în perioada 12-14 mai, la Barbă Neagră. Iubitorilor de artă lisa pregătit un maraton de muzică și poezie.
 În cea mai boemă stațiune de pe litoral și-ai dat întâlnire pentru acest eveniment:
 Magda Puskas și Rareș Suciu
 Emeric Imre și Jimi El Laco,
 Dinu Olărașu, 
Cristian Buică, 
Vasile Mardare, 
Valentin Moldovan,
 Adrian Bezna, 
Daniel Iancu, 
Ovidiu Mihăilescu, 
Walter Ghicolescu,
 Dan Vană, 
Vali Petcu, 
Stefania Iacob, 
Cătălin Stepa, 
Nicu Zotta, 
Adrian Mărgineanu și Dorin Pitariu.

Festivalul Tineretii, editia a XII-a 2016



Festivalul Tineretii are loc in frumoasa statiune Mangalia, de la malul Marii
Negre, din sud-estul municipiului Constanta, Romania.
Evenimentul sa desfasura in portulturistic Mangalia, in perioada
Data incepere: 2016-08-01
Data sfarsit: 2016-08-15
FESTIVALU TINERETII
Festival international de muzica si dans sub forma de festival
concurs international.
Proiect organizat de:
XOWXUDO& LD܊VRFLD$ a 'DULD¶6
si Manifest Events în parteneriat
cu Primaria Municipiului Mangalia
Festivalul Tineretii reuneste tineri artisti din Romania
si strainatate, intr-o
competitie de creatie si interpretare de muzica populara si usoara, care
doreste sa:
Descopere tinere talente:incurajeaza muzica si dansul, promoveaza
beneficiile unui mediu artistic si educativ in randul unui numar impresionant de
copii si tineri
Uneasca si intareasca: face posibile schimburile culturale intre tari si etnii din
intreaga lume, prin promovarea copiilor si tinerilor cu valente artistice din
diverse medii (politice, culturale etc), aducand cu sine intelegerea celuilalt,
toleranta si comunicarea

Ziua Internaţională a Tenisului de Masă 2017

Ziua Internațională a Tenisului de Masă (6 aprilie), sport care ține stindardul sus pentru România, va fi sărbătorită așa cum se cuvine și la Mangalia Castigatori competitiei au fost .
 locul 1 Barbu Mircea
 locul 2 Medeleanu Stefan 
locul 3 Motoianu Maria 
locul 3 Sucuri Erdin 
Organizator Tehnic al evenimentului domnul Panaite Ionel . AmaTur România se alătură pasionaților tenisului de masă din întreaga lume la evenimentul mondial "Ziua Internațională a Tenisului de Masă", zi care se va sărbători pentru a treia oară pe data de 6 Aprilie 2017, respectiv Sâmbăta AmaTur 8 Aprilie 2017. În acest scop o divizie ITTF a dezvoltat un program numit Table Tennis for All, program care a pus în practică WTTD - World Table Tennis Day, adică a adunat laolaltă pe 6 Aprilie 2016 nu mai puțin de 196 de evenimente implicând tenisul de masă din 83 de țări. -Ce dorim? Fie că ne considerăm o organizație non guvernamentală, fie un grup (mare, mare) de prieteni putem să afiliem 30-40 de evenimente (Turnee B) la WTTD și să depășim Franța, deținătoarea recordului de anul acesta ce a organizat 18 evenimente. Avantajele unui astfel de demers: Publicitate la nivel mondial; Publicitate la nivel național - putem să atragem mai ușor jurnaliștii să scrie și despre povestea noastră; Premii pentru cele mai frumoase evenimente; Atragere de sponsori; Atingerea pragului de 1000 de amaturiști într-o sâmbătă AmaTur (recordul actual 777 jucători - Ziua Națională AmaTur 2016), etc. -Cum procedăm? Cum atragem mai mulți jucători la Turnee B (cu puncte mai puține decât Turneele A și A+) și implicit mai mulți organizatori? Le organizăm în cât mai multe centre AmaTur din țară, chiar și 2-3 turnee B în unele județe; Reducem la minim cheltuielile cu deplasarea; Reducem la minim cheltuielile cu chiria sălilor și a meselor - le facem în sălile unde ne antrenăm, pe minim 2 mese și cu un minim de 10 participanți; Le denumim Turnee B+ și adăugăm o bonificație de 2 puncte în grila de punctare pentru toți jucătorii participanți; Le promovăm pe rețelele de socializare, forum, site, presă locală și presă națională; -Ce oferim? Butterfly România va asigura mingile de plastic necesare desfășurării competiției; AmaTur România va asigura diplomele personalizate pentru toate turneele; Sponsor AmaTur va asigura tricoul oficial al competiției - discuțiile sunt avansate, răspunsul îl vom avea în Ianuarie când se va discuta bugetul; Sponsor AmaTur va asigura cupele pentru toate locurile I din țară (idem ca mai sus); -Ce am făcut până acum? Am demarat deja discuțiile cu Organizatorii AmaTur România cu privire la numărul de locuri ce pot fi puse la dispoziția participanților în cât mai multe localități din țară. Evenimentele confirmate au fost deja afiliate ITTF și le puteți vizualiza în linkul de mai jos. www.tt4all.com Nu fiți surprinși! Sunt fotografiile noastre acolo. Din Sâmbetele AmaTur.

Amintiri din trecut 2009 "Thaliamar -Pretioasele ridicole de Moličre"


Trupa de teatru „Thaliamar”, alcatuita din elevi talentati din Mangalia, a prezentat spectacolul „Pretioasele ridicole”, de Molicre. Sub coordonarea profesoarei Aura Stuparu,
De curînd, inspirati de muza Thalia, tinerii au participat cu comedia clasica a lui Molicre la cea de-a VIII-a editie a Festivalului National de Arte pentru Liceeni, Bucuresti, cîstigînd admiratia juriului, motiv pentru care au fost nominalizati la categoria „Cea mai buna trupa de teatru”. Acesta performanta este cu atît mai speciala cu cît la preselectie s-au prezentat 171 de trupe, însa numai patru au fost nominalizate la acest premiu.

Din distributia spectacolului „Pretioasele ridicole” au facut parte elevi ai Colegiului Economic Mangalia - Luiza Petcu, Georgiana Asaftei, Andrei Macovei, Narcis Blagoci, Ruxandra Trucmel, Roxana Matei, Sergiu Roibu, Cristian Gageanu, Denisa Voicu -, dar si ai Liceului Teoretic „Callatis” - Oana Racaru, Adrian Plapamaru. Elevii au fost însotiti la faza finala a festivalului, care a avut loc pe 8 septembrie, de profesoarele Aura Stuparu si Simona Marinescu.

Acest succes se adauga celui obtinut anul trecut, la Festivalul de teatru pentru elevi si studenti „Trepte catre teatru“, de la Calarasi. Trupa din vechiul Callatis a obtinut cele mai rîvnite premii ale manifestarii, cupa si diploma festivalului, la sectiunea regie, medalia si diploma pentru cel mai bun rol masculin din festival, cîstigate de Narcis Blagoci si premiul special al juriului obtinut de întreaga trupa de teatru pentru diversitatea mijloacelor artistice folosite.

CONCURS NAȚIONAL "LEBADA DE CRISTAL" 2017 EDIȚIA A -V -A , 31 martie /2 aprilie

Cu 7 ani de excelenta si profesionalism in baletul pentru copii, Scoala Joy to Dance ofera cursuri de balet ( 3/18 ani ) Clasic și  Contemporan, Dans Modern, Latino , Zumba Kids, nivel incepatori si avansati. Detalii si inscrieri: Joy to dance  ( facebook )



Nota:
Balerinele de la Şcoala de dans „Joy2Dance“ din Constanţa au cucerit juriul Concursului Dance World Cup ( 5 ani consecutiv pe podium si calificari  în străinătate respectiv Austria  , Londra,  Portugalia ) care le-a apreciat munca şi talentul cu zeci de premii in 2015 obtinand locul 1 international din 24 de tari , un loc 2 si un loc 3. Ambiţia şi perseverenţa, precum şi sufletul pus în dans au convins juriul concursului, iar balerinele de la Constanţa au strălucit pe podium! Şcoala de dans „Joy2Dance“ participă pentru al cincilea an la Concursul Dance World Cup. Aur, argint şi bronz sunt premiile pe care micuţele şi le-au adăugat în palmares, în fiecare an, la concursurile internaţionale de balet şi dansuri moderne.
TE AȘTEPTĂM LA JOY2DANCE  ( Detalii și mesaje pe pagina de Facebook Joy to Dance )

Ziua Jandarmeriei 31 03 2017 MANGALIA

În acest an, pe 3 aprilie, se împlinesc 167 de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Române. Înfiinţată prin ofis domnesc în 3 aprilie 1850 de către domnitorul Grigore Alexandru Ghica, Jandarmeria Română a devenit o instituţie care şi-a asumat de-a lungul timpului rolul de garant al siguranţei cetăţeanului, al drepturilor şi libertăţilor sale fundamentale.

Pentru marcarea acestui moment aniversar important pentru arma noastră, Jandarmeria Constanţa a planificat o serie de activităţi, după cum urmează:

Vineri  31 martie a.c., cu începere de la ora 11.30, jandarmii constănţeni organizează un concurs de tir şi o tragere demonstrativă pentru jurnalişti, acţiune care se va desfăşura într-un poligon situat în apropierea municipiului Mangalia.

Amintiri din trecut " Tinemar "



 Teatrul Tinemar Mangalia, 2004
Teatrul Tinemar Mangalia, 2005 Teatrul Tinemar Mangalia,

Adapostul & Impaiati-va iubitii

TRUPA de Teatru Thaliamar: Impaiati-va iubitii de Teodor Mazilu, regia: Aura Mircea In distributie: Denisa Gabriela Todireanu, Alex (Jimmy) Jitea / Prejelevschi Ioana Valentina, Zaharia Alexandru / Manea Elena , Mangu Eduard Andrei / Bianca Dumitru , Sorin Cojocaru.

Maşina de Spălat Duhovnicească " Spovedania"

 „Mulţi creştini nu merg să se spovedească pentru că „nu au postit în prealabil” Aceasta este o mare înşelare a diavolului. Ca să te spovedești NU e nevoie să postești. La spovedanie venim atuni când suntem cei mai mari păcătoşi, nu atunci „când postim”.

La spovedanie venim ca fiul risipitor din Evanghelie, după ce am cheltuit averea noastră cu curvele, devenind sclavii patimilor, atunci trebuie să venim la spovedanie, când am ucis, când suntem în negura păcatului, atunci trebuie să venim la spovedanie„,

Spovedania nu e o formalitate pentru care ar trebui să îndeplinim un „ritual al unui post”. La spovedanie venim atunci când urlăm de durere, cu mâinile pline de sânge de om pe care l-am omorât, la spovedanie venim mânjiţi de curvii, la spovedanie venim târându-ne şi mirosind a băutură şi ţigări, sau înțepați cu ace de heroină.
La spovedanie nu se vine pentru că postim, la spovedanie se vine tocmai pentru că nu postim, tocmai pentru că suntem departe, pentru că ne chinuie patimile şi poftele şi vărsăm înaitea duhovnicului toată murdăria, ca Maşina de Spălat Duhovnicească să înceapă să funcţioneze şi să spele tot ce mărturisim cu părere de rău, cu sinceritate şi fără ruşine.
Dacă ne gândim că o să ne judece preotul pentru păcatele făcute, nu suntem departe de fariseiii care voiau să pară sfinţi înaintea oamenilor. Preotul nu ne judecă, el este maşină de spălat păcate! Fără el păcatele nu se iartă, el ne ascultă fără a ne judeca! Fără a-şi face vreo impresie despre noi, pur şi simplu, el ne ascultă, ne dă leacul de vindecare, ne spală rănile sufleteşti şi ne duce la „casa de oaspeţi” care este Biserica şi ne dă medicamentul cel bun care este Trupul şi Sângele lui Hristos


Este lesne de remarcat astăzi o realitate duhovnicească ce subliniază un scăzut interes şi de multe ori o superficială înţelegere a pocăinţei şi în general a complexităţii vieţii interioare spirituale. Creştinul contemporan şi mai ales omul modern resimt o oarecare presiune venită din zona mecanismului civilizator care inevitabil urmăreşte să-şi impună regulile general valabile şi poate constrictive şi în acelaşi timp se confruntă cu lipsa de reacţie sau imobilitate în raport cu noul suflu religios extrem-oriental uşor adaptabil în spaţiul saturat occidental, precum şi în raport cu oferta cu pretenţii paleative a exerciţiilor psihologice gustate în special în zona atât de animată a mondenităţii mediatice.
Situaţia mondială actuală, în ceea ce priveşte libera circulaţie a valorilor culturale, religioase şi economice, exodul forţei de muncă, convieţuirea identităţilor religioase, cu întreaga paletă ofertantă, creează o situaţie fără precedent în mentalul omului, provocându-i mutaţii profunde în modul de înţelegere şi mai ales de trăire a sentimentului religios. Deschiderea interculturală îl convinge să înţeleagă şi să îşi însuşească ceea ce din punct de vedere religios, cultural sau economic i se potriveşte cel mai bine, alegere ce îl face să trăiască o anumită detaşare obiectivă ce nu-l mai constrânge să păstreze implicit şi ethosul moştenit. Această dezrădăcinare îi oferă doar oportunitatea supravieţuirii într-un decor artificial, străin şi de cele mai multe ori, mereu altul, în interiorul căruia intensitatea comuniunii cu celălalt este trăită cu aproximaţie din cauza lipsei continuităţii şi a statorniciei.
Nimic nu poate fi mai autentic şi statornic decât actul liturgic ce mijloceşte prezenţa lui Dumnezeu personal Care restaurează şi mereu dinamizează umanul, orientându-l spre izvorul şi, în acelaşi timp, destinaţia întregii existenţe. Omul se regăseşte plenar doar în comuniune cu Dumnezeu spre Care tinde şi la Care se raportează mereu reevaluându-şi starea filială şi penitenţială. Conştientizarea prezenţei lui Dumnezeu în lăuntrul fiinţei umane naşte starea de continuă pocăinţă şi înţelegere a omului ca persoană eclesială a unui Trup viu şi dinamic în care Hristos este totul în toate.
Anul acesta a fost declarat de către Sfântul Sinod al B.O.R. Anul Omagial Euharistic atât pentru a se sublinia valoarea inestimabilă a vieţii ce nu poate fi câştigată decât prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Logosului prin Care toate s-au făcut, cât şi pentru a conştientiza pe creştini în ceea ce priveşte pregătiea spirituală absolut necesară în vederea unirii cu elementele euharistice. Din acest motiv, am dorit să analizăm importanţa paternităţii spirituale şi a duhovnicului pentru omul modern aflat permanent în căutarea regăsirii de sine.
Primele cuvinte pe care le-a spus Hristos la începutul activităţii Sale publice de predicare a Evangheliei mântuirii au fost acestea: „Pocăiţi-vă căci s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei 4,17). Deci, fără pocăinţă nu putem avea viaţă înnoitoare, mântuire, intrare în Împărăţia cerurilor.

Domnul nu va ierta pe nimeni fără pocăinţă...

 În accepţiunea Sfinţilor Părinţi, mai ales cei neptici şi filocalici, regăsim acelaşi sfat, cu insistenţă repetat: "pocăiţi-vă!".
În Patericul egiptean, îl auzim pe Avva Meletie care, atunci când a fost întrebat de ce s-a îndepărtat în pustie, a răspuns: „Sunt un om păcătos şi m-am îndepărtat în pustie să mă pocăiesc”.
Paul Evdokimov, în cartea sa, Ortodoxia, vorbeşte despre un „maximalism eshatologic” al monahilor, o chemare a deşertului pentru cei care se retrag în acest spaţiu, eliberându-se de tentaţiile lumii şi luptă pe faţă împotriva demonilor, sub semnul preîntâmpinării Parusiei. Pocăinţa nu este doar o etapă a vieţii, ci o permanenţă, o activitate ce face parte constitutivă din demersul spiritual al vieţii omului.
În altă parte a Patericului, citim că Avva Sisoe zăcea pe patul de moarte, iar ucenicii care-l vegheau au observat că acesta vorbea cu cineva nevăzut. „Cu cine vorbeşti, îl întrebară ei”, iar Avva le-a răspuns: „Iată, îngerii vin să mă ia, iar eu îi rog să mă mai lase un pic să mă pocăiesc”. Unul dintre ucenici i se adresează: „Tu n-ai nevoie de asta, Avvo!” Sfântul Sisoe atunci i-a răspuns smerit şi convingător: „Vai mie, nici nu sunt sigur dacă am început vreodată să mă pocăiesc!”. În altă parte, Sfântul Marcu Ascetul a zis: „Nimeni nu-i mai bun şi mai milostiv ca Dumnezeu... însă, El nu va ierta pe nimeni fără pocăinţă...Toate poruncile se reduc la una singură, cea a pocăinţei...căci nu vom fi pedepsiţi pentru mulţimea păcatelor săvârşite, ci pentru cele de care nu ne-am pocăit... Pentru toată lumea, pocăinţa se termină odată cu moartea.” („Traité spirituels et théologiques”, Abbaye de Bellefontaine). De asemenea, Avva Isaia adaugă: „Domnul nostru Iisus Hristos, ştiind că viclenia vrăjmaşului este mare dintru începuturi, ne-a rânduit pocăinţa până la cea din urmă suflare. Dacă nu ar fi rânduit pocăinţa, nu ar fi fost posibilă mântuirea” (Recueil ascétique, 16,30, Abbaye de Bellefontaine).
           
Schimbarea minţii sau răsucirea duhului

Aceste câteva consideraţii, fundamentate pe experienţele părinţilor duhovniceşti ai pustiului, ne fac să înţelegem faptul că pocăinţa este o stare, un mod de vieţuire specific celor angajaţi în urcuşul duhovnicesc şi care nu se referă doar la ei, sau la o perioadă istorică a trăirilor intense spirituale anterioară nouă, ci este o cale pe care trebuie să păşim şi noi, dincolo de toate neajunsurile etosului mileniului în care trăim. De aceea este firească atitudinea noastră interogativă referitoare la înţelesurile termenului, precum şi la actualitatea experimentării acestei stări. Pocăinţa este o stare la fel de actuală şi firească pentru omul contemporan, aşa cum a fost şi în primele veacuri creştine, iar creştinul de astăzi nu are mai puţină nevoie de curăţie decât au avut părinţii filocalici, pentru că Dumnezeu spre Care tindem este neschimbat, iar omul, indiferent de gradul de cunoaştere şi de acces la informaţie, rămâne acelaşi, în limitele firii sale.
Termenul de pocăinţă, în general, evocă regretul de a fi păcătuit într-o formă sau alta; este sentimentul de culpabilitate sau senzaţia de remuşcare provocată în suflet de rana pe care am pricinuit-o aproapelui şi chiar nouă înşine. Aşa o prezintă tratatele de morală creştină, mai ales cele scolastice. O astfel de definiţie este totuşi incompletă şi insuficientă. Dacă limităm pocăinţa la sentimentul de remuşcare, abia am realizat o etapă a ei. Regretul că am rănit pe cineva cu atitudinea mea este un fapt important, dar nu suficient. Metanoia, în limba greacă, înseamnă ceva mai mult; metanoia înseamnă schimbarea minţii sau răsucirea duhului; deci nu numai regretul unei acţiuni trecute, ci transformarea fundamentală a perspectivei noastre de acţiune, o nouă manieră de a vedea pe Dumnezeu, pe aproapele şi pe tine însuţi. „Un mare act de inteligenţă”, cum zice Păstorul lui Herman din sec. al II-lea (Préceptes, IV, 2,2 din „Les Pères apostoliques”, Cert), şi nu doar o „criză emoţională”. Pocăinţa nu este un acces de remuşcare interioară, ci o convertire şi o recentrare a vieţii noastre pe calea care duce la Hristos Mântuitorul.
            Privită sub aceste aspecte: de spirit înnoitor al vieţii, convertire şi recentrare a vieţii, pocăinţa este un fapt pozitiv al existenţei umane şi nicidecum negativ. Sfântul Ioan Scărarul adaugă la aceasta: „Pocăinţa este fiica nădejdii şi renunţarea la deznădejde” (Scara IV,1). Prin analogie, mai putem adăuga că pocăinţa nu este descurajare, ci aşteptare ardentă; nu este silă de sine, ci afirmarea persoanei făcută după chipul lui Dumnezeu. Prin urmare, a te pocăi înseamnă nu atât a privi în jos la fărădelegile comise, la imperfecţiunile tale, cât a ridica ochii către Dumnezeu, de unde vine ajutorul; nu a reveni la păcatele noastre şi a le justifica, ci a înainta către Dumnezeu, cu încredere, şi a părăsi trecutul păcătos; nu întoarcerea către ceea ce nu am reuşit să facem, ci strădania de a deveni întru fiinţă prin harul lui Hristos.
            În acest caz, pozitiv, pocăinţa nu apare ca un simplu act, ci ca o atitudine permanentă a vieţii. Pocăinţa nu este ceva care se sfârşeşte aşa cum am termina o faptă, un eveniment, ci ea continuă până la sfârşitul vieţii. Caracterul pozitiv al pocăinţei apare lămurit în spusele Proorocului Isaia (9,1), pe care Sfântul Matei îl citează în Evanghelia sa, înainte ca Hristos să cheme la pocăinţă: „Poporul care stătea întru întuneric a văzut lumină mare, şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit” (Matei 4, 16). Pocăinţa este deci o iluminare, o trecere de la întuneric la lumină. A te pocăi înseamnă, în acest context, a deschide ochii razelor luminii dumnezeieşti, a nu rămâne în zorii dimineţii, ci a aştepta întru trezvie amurgul vieţii. Eshatologic, pocăinţa reprezintă, de asemenea, o deschidere faţă de realităţile vieţii veşnice, care nu sunt numaidecât în viitor, ci prezente în realitatea cotidiană. A te pocăi, în acest sens, reprezintă recunoaşterea faptului că împărăţia lui Dumnezeu este lucrătoare în noi; în măsura în care aşteptăm viaţa veşnică, totul se reînnoieşte în noi.
           
 „Iisus mă iubeşte aşa cum sunt”

Legătura între pocăinţă şi viaţa veşnică, care înseamnă lumina cea neînserată a Împărăţiei lui Dumnezeu, este deosebit de importantă. Este imposibil să-ţi vezi păcatele tale înainte de a vedea lumina Împărăţiei lui Hristos. În acest sens, parafrazând pe Teofan Zăvorâtul (1815-1894), putem spune că atâta vreme cât într-o cameră nu pătrunde o lumină, nu poţi observa praful care este în ea. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu încăperea sufletului. Ordinea lucrurilor nu începe cu pocăinţa. Pentru a trezi conştiinţa prezenţei lui Hristos în tine, mai întâi trebuie să-L accepţi în viaţa ta, ca, întru lumina Lui, să poţi descoperi mizeria păcatelor din interiorul tău. Aşadar, în momentul în care omul începe să se apropie de Dumnezeu, începe să-şi vadă şi păcatele sale.
            Acesta este deci începutul pocăinţei: o viziune asupra frumuseţii ce vine de la Dumnezeu, nu o imagine a mizeriei, a urâciunii şi a iadului. Pocăinţa trebuie să încurajeze, nu să descurajeze pe om: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia” (Matei 5,4), zice Hristos. Prin urmare, pocăinţa nu înseamnă doar plângerea păcatelor, ci reconfortarea spirituală, care vine din iertarea divină capabilă să restaureze fiinţa păcătosului, redâdu-i frumuseţea iniţială şi revelându-se ca un fir nevăzut ce leagă pe om de Dumnezeu, asemenea unei lumini ce luminează în noaptea păcatelor, dar pe care întunericul nu o poate cuprinde (cf. Ioan 1,5).
A te pocăi, cu alte cuvinte, înseamnă a recunoaşte că există binele şi răul, dragostea şi ura; şi, în acelaşi timp, a afirma că binele este mai puternic decât răul şi a crede în victoria ultimă a dragostei. Cel curăţit de păcate, prin pocăinţă, este cel care acceptă miracolul pe care-l face Dumnezeu cu el, iertându-i păcatele. Iar în măsura în care penitentul acceptă acest miracol, trecutul păcătos pierde pentru el caracterul ireversibil, care nu mai este o greutate intolerabilă. Iertarea divină rupe legăturile cauzelor şi efectelor păcatului şi dezleagă nodul pe care omul îl are în inimă şi pe care nu a putut singur să-l desfacă.
            Numeroşi sunt cei care deznădăjduiesc din cauza trecutului lor păcătos, zicând: „Nu-mi pot ierta niciodată răul pe care l-am făcut!” Incapabili să se accepte aşa cum sunt, devin incapabili să creadă în Dumnezeu, Cel ce iartă păcatele oamenilor. Astfel de oameni, în ciuda angoasei care-i domină, nici n-au început starea de pocăinţă, n-au atins înalta raţiune prin care să-şi dea seama că dragostea va fi biruitoare, căci aceasta nu cade niciodată (cf. 1 Cor. 13, 1). Aceşti oameni n-au trecut prin „venirea în sine”, care constă în a zice: "Iisus mă iubeşte aşa cum sunt. El doar aşteaptă ca şi eu să-L iubesc în neputinţa mea". Acestea sunt esenţa şi fundamentul începutului pocăinţei.

Taina Spovedaniei – pocăinţa sacramentală

            Imediat după întoarcerea prin pocăinţă către Hristos, în suflet apare dorinţa întâlnirii cu El. Perioadele liturgice ale anului bisericesc sunt făcute pentru acest lucru. Evident că cea mai bună perioadă este cea a posturilor de peste an, dar cu precădere a Postului Mare, pentru că slujbele şi cântările, toată imnologia constituie un îndemn la pocăinţă. Această perioadă este primăvara, nu toamna, când după gerul iernii, zilele încep să se mărească, iar natura reînvie: „Iată, primăvara Postului a venit, iar cu ea au răsărit florile pocăinţei; veniţi, fraţilor, să ne curăţim de tot păcatul şi să cântăm Domnului cu bucurie: Iubitorule de oameni, slavă Ţie!”.
Aşadar, timpul pocăinţei din perioada Postului Mare este un timp de bucurie, nu de tristeţe. Postul este o primăvară duhovnicească, iar pocăinţa o floare care se deschide în aşteptarea rodului. Osteneala postului devine o „tristeţe care produce bucurie”, cum afirmă Sfântul Ioan Scărarul (Scara VII).
            Experienţa pocăinţei se dobândeşte, în mod deosebit, în Taina Sfintei Spovedanii. Sensul acestui mister este bine rezumat în scurta rugăciune de îndemn a preotului, pe care acesta o zice înaintea penitentului ce începe a-şi spune păcatele sale: „Iată, Fiule, Hristos stă de faţă şi ascultă mărturisirea ta...”. Parafrazând această rugăciune, îndemn şi încurajare, putem zice astfel: „Fiule duhovnicesc, te spovedeşti nu mie, ci lui Hristos, Care, nevăzut, stă de faţă, ascultându-te, Care este într-adevăr supărat de greşelile tale şi ţi le cunoaşte pe toate, prin atotştiinţa Sa. Deci fii încredinţat că nu suntem decât noi trei în faţa păcatelor şi fărădelegilor tale. Eu sunt un păcătos ca şi tine, iar Dumnezeu cunoaşte inimile noastre, dar m-a rânduit să-ţi ascult păcatele tale, pe care ca un om le-ai făcut, iar El, ca un Dumnezeu, te poate ierta, cum mă va ierta şi pe mine, dacă mă pocăiesc. „De vreme ce ai venit la doctor vezi să nu pleci nevindecat” (Molitfelnic).
            În cadrul pocăinţei sacramentale trebuie să vedem pe Hristos-Judecătorul, Care ne izbăveşte de neştiinţa condamnării din cauza păcatelor săvârşite, dar, în acelaşi timp, să-L descoperim pe Hristos-Doctorul vindecător, Care tămăduieşte rănile păcatelor noastre. De aceea, spovedania nu trebuie privită doar sub aspect juridic, ci mai ales terapeutic. Spovedania este deci o taină terapeutică, nu juridico-punitivă. Astfel, în practica liturgică de la noi, cele două taine, Spovedania şi Maslul, nu se disociază, ci sunt complementare, considerate împreună ca „taina vindecării”. Ceea ce căutăm noi în spovedanie este mult mai mult decât o dezlegare externă legalistă, vizând, mai curând, vindecarea profundă a rănilor pricinuite de păcat sufletului nostru. Noi, prin spovedanie, aducem în faţa lui Hristos nu numai păcatele noastre, ci realitatea păcatelor în noi, care constă în rănile sufletului pricinuite de acestea; adică acea compatibilitate interioară a fiinţei noastre, care nu poate fi exprimată prin cuvinte, pentru că scapă conştiinţei şi voinţei noastre. Recunoaşterea păcatului ca stare maladivă a sufletului şi de înrobire a lui într-o tendinţă ce este contrară fiinţei naşte implicit dorinţa primirii în lăuntrul său a prezenţei lui Dumnezeu Care luminează şi restaurează apoi reintegrează pe om în comuniune de iubire cu Părintele Său. Hristos redevine centrul fiinţei, Cel care, vindecând rănile provocate de păcat, Se aşază ca prezenţă euharistică în intimitatea inimii răsucind puterea cugetătoare a minţii şi orientând-o spre hrana cea vie care întreţine existenţa umană în veşnicie. Tocmai pentru aceea cerem să fim vindecaţi prin spovedanie. Fiind deci un sacrament terapeutic, spovedania nu devine nicicum imposibilă şi penibilă, o disciplină impusă de mai marii Bisericii, ci un act de voinţă, care aduce bucurie interioară fiinţei noastre, precum şi starea de har ce stabileşte liniştea sufletească a persoanei. Prin spovedanie învăţăm că Dumnezeu este într-adevăr „nădejdea celor deznădăjduiţi”, „bucuria celor întristaţi”, „vindecarea celor bolnavi”.

Dumnezeu este Cel care primeşte mărturisirea sinceră a penitentului

            „Nu suntem aici decât trei persoane: tu, eu şi Hristos”. Ce fac, sau care este rodul acestora? A cărui acţiune este cea mai importantă? Foarte mulţi liturgişti au tendinţa să pună accentul pe ceea ce preotul duhovnic face, pe sfaturile şi încurajările lui. Dacă, uneori, preotul duhovnic nu spune nimic elocvent, unii oameni cred că nimic nu se împlineşte sau supraevaluează ceea ce fac ei înşişi. Şi pentru că pun accentul pe efortul lor personal, pe starea lor emoţională, spovedania devine un act trist, descurajant, ca un duş rece; un lucru necesar, dar dezagreabil, care trebuie împlinit, dar terminat cât mai repede. Spunând acestea trebuie precizat faptul că, în timpul spovedaniei, accentul nu trebuie pus nici pe duhovnicul săvârşitor al tainei, nici pe păcătosul în stare de pocăinţă şi mărturisire a păcatelor, ci pe Dumnezeu Cel care primeşte mărturisirea sinceră a penitentului şi Care prin iertare îl integrează şi reabilitează. Chiar dacă i se cere penitentului o pregătire prealabilă mărturisirii păcatelor sau un examen de conştiinţă minuţios, el vine totuşi în faţa lui Dumnezeu cu mâinile goale, neputiincios, fără pretenţia că va ieşi vindecat şi cu dorinţa de vindecare. El nu vine la preot, ci în faţa lui Dumnezeu; preotul trebuie să devină portărelul care introduce penitentul în prezenţa lui Dumnezeu. El nu este cel care dă vindecarea, ci doar un recepţionist în sala de aşteptare pentru operaţie. Lui Hristos I se face mărturisirea, nu preotului: „Hristos stă de faţă, primind mărturisirea ta”. De aceea, iertarea vine de la Hristos, nu de la preot. Într-o carte de rugăciuni am scris o rugăciune care pune accentul pe acest lucru – Rugăciune pentru părintele duhovnic: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Care pe desfrânate şi pe tâlharul i-ai primit, primeşte şi rugăciunea pe care ţi-o aduc, cu smerenie, pentru părintele meu duhovnicesc, cel ce mijloceşte la tine pentru iertarea păcatelor mele. Luminează-l şi-l înţelepţeşte ca să mă poată povăţui spre împlinirea faptelor bune şi să pun început bun de pocăinţă. Binevoieşte, Doamne, ca prin el, Tu Însuţi să-mi vorbeşti, să mă mângâi şi să-mi dai nădejdea mântuirii, iertându-mi păcatele cu care te-am supărat de atâtea ori. Fă, Doamne, ca dezlegarea pe care o voi primi, după spovedania sinceră a păcatelor mele, să fie dezlegarea şi iertarea Ta cea dumnezeiască, ca întru curăţia inimii să preaslăvesc Sfânt Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, în vecii vecilor. Amin.”.
Din momentul în care privim spovedania ca pe un act divin – al lui Hristos, nu al nostru – această taină ne va apărea într-o lumină pozitivă, excluzând teama şi angoasa din fiinţa noastră. Ea nu mai este considerată ca o experienţă a slăbiciunii umane, ci ca experienţă a dragostei divine în noi, care se exaltă prin obţinerea iertării curative din partea lui Dumnezeu. Nu ne mai regăsim în postura Fiului risipitor, pe drumul întoarcerii către casa părintească, greoi, întrebători, grijulii, trişti şi îndoielnici, ci plini de curaj, angajaţi spre împlinirea virtuţilor, plini de bucurie şi veselie duhovnicească. Păstrez imaginea unui părinte al Sihăstriei (Părintele Nicandru), care spunea adesea celor ce aveau teamă de spovedanie: „Fraţilor, câteodată am conştiinţa că sunt negru ca un diavol, dar nădejdea mântuirii nu mi-o pierd niciodată. Dumnezeu mă iubeşte aşa cum sunt eu!”.
            Ca toate celelalte taine, şi spovedania este un act divino-uman, în care există o convergenţă şi o cooperare între harul lui Dumnezeu şi voinţa noastră liberă. Ambele sunt necesare, însă ceea ce face Dumnezeu este lucrul cel mai important. Spovedania nu este, deci, ceea ce facem noi cu ajutorul duhovnicului, ci ceea ce face Dumnezeu cu noi şi în noi. În acest sens, Sfântul Ioan Hrisostom spune: „Să acceptăm remediul mântuitor al pocăinţei; să acceptăm iertarea Lui care ne vindecă, căci nu noi suntem cei care oferă, ci El este Cel Care dă” (Sfântul Ioan Hrisostom, Despre pocăinţă). Se cuvine să spunem că termenul folosit pentru spvedanie în limba greacă, „exomologesis” înseamnă, în acelaşi timp, mărturisirea păcatelor şi mulţumirea care recurge din darurile iertării primite.

Paternitatea duhovnicească

            Şi totuşi, care este rolul preotului în această sinergie? Acesta este semnificativ, mai ales pentru cei ce au şansa să găsească un duhovnic bun, care exercită o paternitate spirituală compatibilă cu determinarea penitentului de a trăi viaţa în Hristos. Funcţia sa nu este de a da sfaturi şi iertare în mod automat. El poate lega şi dezlega. El poate refuza iertarea cuiva, deşi aceasta trebuie să se facă foarte rar şi întemeiat, sau poate impune o penitenţă riguroasă, interzicând pentru un anumit timp de la primirea Sfintelor Taine (Euharistia), administrând un canon de pocăinţă. Chiar dacă nu mai este aşa de frecvent acest lucru în practica ortodoxă contemporană, nu trebuie neglijat faptul că preotul duhovnic nu are niciun drept de a refuza necondiţionat iertarea, deoarece se anulează rolul sacramental al spovedaniei.
            În Biserica primelor secole, Taina Spovedaniei era, într-adevăr, mai severă. Pentru păcatul desfrânării, Sfântul Vasile cel Mare prescria şapte ani oprirea de la Împărtăşanie, iar Sfântul Grigorie Teologul, nouă ani. În legislaţia canonică ulterioară, atribuită Sfântului Ioan Postitorul, oprirea de la Împărtăşanie pentru acelaşi păcat s-a redus la 2 ani, cu un post riguros din partea penitentului. Pentru omucidere din culpă (spre exemplu omorârea cuiva într-un accident de circulaţie), Sfântul Vasile exclude pe creştin de la Împărtăşanie între 10 şi 11 ani; Sfântul Grigorie, nouă ani. Pentru aceeaşi faptă, Sfântul Ioan Postitorul reduce excluderea la trei ani, însoţită de un post riguros.
            Aceste exemple dovedesc faptul că episcopul sau preotul, ca duhovnici, trebuie să fie conştienţi de rolul lor; să aplice cu acrivie canoanele sau, prin iconomie ori pogorământ, să adapteze hotărârile Sfinţilor Părinţi la situaţiile contextuale actuale. Principiul exigenţei trebuie, totuşi, să rămână în vigoare. Duhovnicul este suveran, folosind canoanele ca pe un ghid, nu ca pe un cod penal. Credinciosul trebuie să fie cât mai conştient de statutul său în Biserică, iar duhovnicul, de asemenea, conştient de rolul său de părinte duhovnicesc. Un duhovnic adevărat, pentru a îndrepta pe cineva, trebuie să folosească mai mult pogorământul. În ceea ce priveşte oprirea de la unirea cu Hristos euharistic şi administrarea canonului, un rol fundamental nu trebuie să-l aibă gravitatea păcatului, cât mai ales recunoaşterea stării păcătoase şi intensitatea şi sinceritatea dorinţei de iertare, precum şi hotărârea de schimbare a vieţii.

Spovedania nu este un tribunal, ci o clinică
           
La începutul acestui eseu am arătat că pentru a vedea mizeria şi praful dintr-o încăpere trebuie ca, mai întâi, în acel loc să pătrundă o lumină. Aşa şi unii duhovnici, pentru a îndrepta pe cineva, în urma comiterii unor păcate, mai întâi dau dezlegarea păcatelor după spovedania sinceră, apoi, în cadrul Sfintei Liturghii îl împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, astfel încât, în lumina şi puterea lui Hristos, penitentul să poată împlini ulterior canonul rânduit. Se consideră, prin această metodă, că este mult mai bine ca omul să aibă pe Hristos în fiinţa sa, ca să poată lupta împotriva păcatului. A nu-l împărtăşi decât peste câţiva ani înseamnă a-l lăsa singur, fără lumină şi putere duhovnicească, să rătăcească prin labirintul şi hăţişul acestei vieţi. Atâta vreme cât penitentul, care-şi va mărturisi sincer păcatele, doreşte să iasă din decăderea morală cauzată de fărădelegi, unii duhovnici îşi asumă responsabilitatea de a-l împărtăşi pe acesta imediat după spovedanie, în cadrul Liturghiei celei mai apropiate. E şi această practică un alt mod de a recupera oaia cea rătăcită, care, fără lumină, riscă să se piardă din nou în pustiu şi să deznădăjduiască în căutarea mântuirii.
            Aşadar pocăinţa nu trebuie să fie considerată o pedeapsă expiatoare. Mântuirea este darul liber al harului divin. Doar prin propriile eforturi nu putem niciodată spăla păcatele săvârşite. Hristos este unic Mediator între noi şi Dumnezeu Tatăl şi singur Mântuitor. Prin El suntem iertaţi în mod gratuit sau nu suntem iertaţi. Noi nu avem niciun merit personal împlinind pocăinţa, căci Dumnezeu ne-a dăruit-o în mod deliberat. De aceea pocăinţa trebuie privită numai în sens terapeutic, nu juridic. Spovedania nu este un tribunal, ci o clinică unde primim medicamentul vindecării de la Hristos. Dacă mărturisirea păcatelor reprezintă operaţia clinică a sufletului, pocăinţa şi iertarea reprezintă medicamentele care redau sănătatea bolnavului convalescent.
            Învestit cu darul de a lega şi dezlega păcatele celor nevrednici, duhovnicul, bineînţeles, este coresponsabil în actul penitenţial. Totuşi, după cum am arătat mai sus, rolul său este limitat. Chiar dacă în momentul dezlegării, adică al epiclezei tainei, când pune mâinile pe capul penitentului, preotul duhovnic este cel care vizualizează prezenţa lui Dumnezeu nevăzut, fiind martor şi mediator între penitent şi Dumnezeu, el rămâne un om ca toţi oamenii, un păcătos în perspectiva convertirii, care are şi el nevoie, întotdeauna, de iertarea lui Dumnezeu. În fapt, există o relaţie reciprocă între penitent şi duhovnic: preotul are nevoie de credincioşi, iar credincioşii de preot. Duhovnicul, la rândul său, trebuie să se spovedească, pentru a avea mereu conştiinţa că niciodată nu înlocuieşte pe Dumnezeu în Biserică, ci doar Îl face prezent.
           
Hristos este Cel Care dă iertarea păcatelor

Rolul preotului, ca martor şi companion al penitentului, apare mai clar în modalitatea exterioară de săvârşire a Tainei Spovedaniei. În mod normal, duhovnicul nu trebuie să stea aşezat când penitentul stă în genunchi, căci aceasta ar lăsa să se înţeleagă că el este mai curând judecător decât martor. Mai precis, ar trebui ca penitentul să stea în genunchi, iar preotul în picioare, în faţa lui Hristos, la începutul spovedaniei, când citesc rugăciunile tainei. După aceasta, atât preotul, cât şi penitentul să se aşeze confortabil pe scaun şi, faţă către faţă, să se împlinească Taina Mărturisirii. La final, penitentul se aşază din nou în genunchi şi preotul se ridică şi citeşte rugăciunile de dezlegare. Aceasta ar arăta că cei doi nu sunt superiori unul altuia, ci au doar roluri diferite în Biserica lui Hristos. Nici practica mai veche din Biserica noastră nu este rea, însă presupune un efort din partea tuturor. Aceasta prevede ca penitentul să rămână îngenuncheat pe timpul mărturisirii, însă preotul, stând în picioare, trebuie să se aplece asupra celui îngenuncheat pentru a-l asculta, prin acest fapt arătând că cei doi sunt în faţa lui Hristos, Care este săvârşitorul tainei.
            Rugăciunea de iertare exprimă fără echivoc faptul că Hristos este Cel Care dă iertarea păcatelor. Este adevărat că din secolul al XVII-lea s-a introdus formula de sorginte apuseană, prin care se arată că preotul este săvârşitorul tainei, spunând: „Iar eu, nevrednic preot şi duhovnic, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale...”, dar aceasta nu schimbă cu nimic locul pe care fiecare din cei prezenţi în actul spovedaniei îl au, şi în niciun caz rolul făptuitorului tainei. Sfătuiesc pe duhovnici să o zică în continuare, dar să fie întotdeauna precedată de rugăciunea: „Stăpâne, Hristoase, Domnul nostru, Care eşti mântuirea robului tău (N), Milostive îndurate şi îndelung răbdătorule, Căruia Îţi pare rău de răutăţile noastre...” (Molitfelnic).
            Astfel, iertarea are puterea reintegrării fiinţei umane ca persoană eclesială în comuniune cu semenii săi şi cu Dumnezeu în trupul mistic al Bisericii şi, în acelaşi timp, deschide perspectiva conlucrării energiilor ei cu harul divin comunicat mistagogic, ce are capacitatea refacerii şi transfigurării chipului desfigurat de păcat. Spovedania devine astfel întâlnirea tainică şi reală cu sinele, calea regăsirii de sine şi conştientizarea limitei şi a slăbiciunii proprii, şi a tendinţei maladive a căutării absolutului în surogate, ieşirea din tenebrele morţii spirituale ca înstrăinare de Dumnezeu, este învierea sufletului care se regăseşte în braţele Părintelui său. În acest drum al căutării de sine şi al întânirii cu Dumnezeu, rolul fundamental al părintelui spiritual întregeşte comuniunea de iubire, el fiind călăuza prin care Dumnezeu îndrumă şi pregăteşte sufletul penitentului pentru întâlnirea cu Hristos euharistic şi centrul fiinţei celui ce prin metanoia îşi încordează întreaga atenţie spre El. Mai mult decât exerciţiul psihologic, care are cel mult puterea identificării unor cauze ale unui anumit tip de comportament, Taina Spovedaniei are puterea vindecării şi reabilitării fiinţei umane în integralitatea sa psihosomatică şi, mai mult decât atât, a reintegrării în comuniune cu Dumnezeu şi, implicit, a reabilitării în demnitatea de fii ai Părintelui ceresc.

Baletul Constantean pe mâini bune!




Sâmbata si Duminica  a avut loc la Palatul National al copiilor din Bucuresti finala nationala Dance World Cup 2017 !
Medaliati ?i premiati la acest concurs vor reprezenta România la finala mondiala din Offenburg ,Germania.
Constanta  a fost reprezentata de Scoala Joy To Dance coordonate de doamnele profesoare ,Alexandra Porumboiu ,Elena Ruta,Vindora Haivas -Vlad!

Am reusit sa luam legatura cu cea care a venit acasa cu cele mai multe medalii ,ea
este Olimpia Georgia Carauleanu in vârsta de doar 10 anisori,un copil extrem de talentat si muncitor .
 "Pentru mine baletul este viasa mea ,totul....este arta care ma hraneste,sunt fericita când dansez"
Parintii Olimpiei  sunt extraordinar de fericiti pentru  rezultatele ei,pentru ca atunci cand pui suflet si muncesti cu adevarat,visele se implinesc!
Premiile obtinute la Dwc 2017:
Categoria children 10-13 ani
Locul 1-solo,clasic ,Copellia
Locul 1-solo,national & folclor,Bassarabian Girl
Locul 1-duo,clasic,Ocean & Pearls
Locul 2-quartet,clasic ,Bayadera pas de quatre
Locul 1-Grup,clasic,Giselle"s Friends
Locul -1,clasic ,national & folclor ,Varenka
Locul 1-Grup,comercial,The Panters
Locul 3-Grup ,jazz & show dance,Having fun in Kyrgystan

Si Calificare in marea finala Dance World Cup care va avea loc in perioada 23 iunie,1 iulie din Germania.
Toate aceste premii nu puteau fi incununate cu succes fara ajutorul doamnelor care i-au indrumat pasii!

Mult succes Joy 2 Dance si multe premii!!














Remember the Time 1991- Casa Tineretului


Timpul trece, orele se duc,
 Nu mai jinduiesc de mult la vară,
 Mă usuc ca creanga pomului 
Când aşteaptă iarna primăvară. 
Trec subtil minute, ghemuiesc 
Iar în mine dorul de castele;
 Nimănui nu-i pasă că exist 
Şi mă culc gândindu-mă la ele!
 Zi de zi bat drumuri de gândire
 Îmi lipseşte dealul, Basaraba; 
Îmi e dor de casă şi de câmpuri, 
De bunicii mei, de mama.
 Timpul trece, orele se duc, 
Poezia vântului aşterne
 Colb de nostalgie peste zări 
Amintiri ce s-au făcut poeme...

Conu’ Leonida față cu reacțiunea - la Casa de Cultura Mangalia

Seara de Teatru la Mangalia ,in data de 11 februarie 2017
Conu Leonida față cu reacțiunea este o comedie a dramaturgului Ion Luca Caragiale, publicată în „Convorbiri literare”, XII (1880)
Piesa șarjează pe micul funcționar la pensie, etern de partea puterii, care dorește republica pentru a avea pensie și leafă, și nu concepe revoluția decât cu aprobarea autorităților („Câtă vreme sunt ai noștri la putere, cine să stea să facă revoluție?“). Amețit de demagogia pseudoliberală, Leonida a auzit de „Galibardi“ și cei o mie de „volintiri“ ai lui și crede că papa, „iezuit aminteri nu prost“, a convins pe Garibaldi să-i boteze un copil. Clasice sunt explicațiile împărtășite de Leonida soției sale Efimița, privitoare la ipohondrie
Deși amândoi constată că s-au înșelat luând o petrecere de lăsata-secului, la care Ipingescu „chiuia și trăgea la pistoale“, drept mișcare de stradă, nici unul nu-și modifică atitudinea, Leonida pledând mai departe în atoateștiutor, iar Efimița admirând mai departe priceperea lui:Piesa este o demonstrație a imputinței unui om în fața dorinței de revoluție dar faptul că eroul principal e necărturar poate fi observat însăși din faptul că el nici măcar nu știe care e numele corect al înfăptuitorului revoluției

Concert LIVE Adrian Bezna și OCRU la Bowling Saturn

 Primul Concert pe 2017
04 Februarie la Mangalia
 Adrian Bezna și OCRU (Adrian Mărgineanu și Dorin Pitariu) în concert la Bowling Saturn, Mangalia 
 Invitat special poetul Andrei Maftei 
Invitat surpriza  Vali Petcu

Mai devreme de Craciun

In data de 10 decembrie la Bowling Saturn a avut loc cel mai bun Concert de muzica Folk ,sustinut de trei maestri ai acesstui gen de muzica.
Vasile Mardare , Vali Mmoldovan si Ghita Danciu

Dezbatere publica Iridex Salubrizare Costinesti

Luni, 5 decembrie, ora 18.00 la Hotel Regal din statiunea Costinesti a avut loc Dezbaterea publica organizata in procedura de revizuire a autorizatiei integrate de mediu pentru Iridex Salubrizare Costinesti.

Trooper Live Concert la Bowling Saturn

  O seara incendiara alaturi de baietii de la Trooper a avut loc sambata
03 12 2016 la Bowling Saturn
• Grupul participa la concertul extraordinar "StufStock" realizat in cadrul initiativei "Salvati statiunea Vama Veche", unde canta in fata a 30.000 spectatori ; • La invitatia grupului Iris, Trooper inregistreaza 3 piese pentru albumul "Iris 4Motion" (mai precis pentru discul solo al lui Nelu Dumitrescu), luand parte si la turneul de promovare al acestuia (8 orase) ; • Apar videoclipuri la piesele "Strigat" si "Tari ca muntii". Grupul are aparitii la MTV, MCM, Atomic, TVR I, TVR II, B1 TV, Antena 1, Romania International, Prima TV, Pro TV. • S-a lansat in martie 2004 site-ul oficial www.trooper.ro • Dupa o sesiune in studioul de inregistrari "Diesel Bucuresti", Trooper au realizat in mai 2004 un EP multimedia (6 piese audio, 8 mp3-uri, 2 videoclipuri, site-ul formatiei cu biografii, poze, cronici). Lansarea a fost sustinuta printr-o serie de concerte prin intreaga tara, serie ce a culminat cu prezenta la festivalul “StufStock II”. • In vara 2004, grupul organizeaza in Bucuresti sub titulatura "SuperTrooper" cateva seri de concerte live cu trupe de calibru. • La inceputul anului 2005 apare discul "Desant", prefigurat de single-ul video "Zorii Unei Zile Noi". Piesa "Doar A mea" atinge pozitia a doua in RomTop-ul difuzat de City FM, fiind cea mai difuzata piesa a anului la postul respectiv. • Albumul “Desant” este primul disc din Romania lansat integral pe internet. Pentru prima oara un album romanesc se poate downloada gratuity direct de pe site-ul formatiei. • In luna iulie participa la concertul umanitar "Live pentru viata", avand ca scop ajutorarea victimelor inundatiilor din Banat, alaturi de Stefan Banica jr., Hi-Q, Nicola, Iris, Nightlosers, Vama Veche etc. • In septembrie, grupul aniverseaza 10 ani de existenta printr-un mare concert in aer liber, in Targoviste, avandu-i ca invitati pe Incognito si Iris. • Inceputul anului 2006, marcheaza aparitia unui nou produs de studio: "Gloria - Tribut pentru Iris", album dedicat trupei Iris, continand o parte dintre piesele cunoscutei trupe reochestrate si rearanjate. Produsul s-a bucurat atat de aprecierile presei (Heavy Metal Magazine, Maximum Rock, Jurnalul National) cat si ale celor 5 membrii ai formatiei Iris. • Urmeaza o lunga serie de concerte in intreaga tara, cele mai multe din acestea avand pe Trooper drept cap de afis. Trooper deschid in septembrie pentru americanii de la W.A.S.P. • In noiembrie 2006, grupul lanseaza cel de-al treilea L.P., intitulat “Electric”, disc extrem de apreciat de site-urile si revistele de specialitate si de catre fani. • La sfarsitul lui 2006 incepe seria de concerte in sprijinul noului album, serie ce va fi continuata in primavara lui 2007. • La inceputul lui 2007 a fost lansata online noua versiune a site-ului www.trooper.ro • La sfarsitul lunii februarie 2007 va fi gata primul clip al unei piese de pe noul album, la piesa“Ratacit pe drumul vietii". • In 2007 concerteaza alaturi de trupe ca: Prodigy,Sepultura, The Cult, Rasmus etc. • Grupul Trooper inregistreaza piesa “IRIS” pentru produsul “IRIS AETERNA” al trupei Iris. • Este filmat un nou videoclip la piesa Amintiri. • Este lansat in octombrie un Box-set care cuprinde toate cele trei albume ale trupei+un dvd , toate ambalate intr-o carte ce cuprinde istoria formatiei. Produsul poarta numele de TROOPER 12 ANI – AMINTIRI. Produsul este o premiera pe piata muzicala nationala. • La inceputul lui 2008 formatia pleaca in turneul national “Trooper 12 ani – Amintiri” • Trooper concerteaza in Bulgaria. Primirea este facuta de chiar prim-ministrul Bulgariei. Concertul Trooper este difuzat de televiziuna nationala bulgara. • In data de 4 august 2008 Trooper au fost alesi pentru a deschide concertul de la Bucuresti al trupei britanice Iron Maiden. • Formatia organizeaza spectacole pentru ajutorarea sinistratilor loviti de inundatii. Toate fondurile adunate din concerte si tot profitul obtinut in urma vanzarii cdurilor Trooper sunt donate. • In Noiembrie 2008 Trooper lanseaza un nou album – Rock’n’Roll Pozitiv. In clasamentele de rock ale anului 2008 Trooper castiga premiile de cea mai buna formatie de rock, cel mai bun album, cea mai buna lansare, cel mai bun concert aniversar. • In februarie 2009 Trooper pleaca intr-un turneu de promovare pentru noul album. • Trooper concerteaza alaturi de Nazareth si Manowar. • In octombrie 2009 Trooper lanseaza noul album – Vlad Tepes – Poemele Valahiei. Albumul apare sub forma unei opera rock, prima incercare de acest fel de dupa revolutia din 89. • Concertul de lansare a fost filmat pentru un viitor DVD. • Turneul de promovare al albumului Vlad Tepes – Poemele Valahiei se intinde pe durata a 5 luni si cuprinde mai mult de 30 de orase • In 2010 este lansat albumul Live - 15. Lansarea este urmata de un nou turneu national. • In 2011, Trooper concerteaza alaturi de JUDAS PRIEST, WHITESNAKE si SCORPIONS. • In 30 septembrie 2011 apare noul album de studio - VOODOO. • In 2012 Trooper lanseaza clipul piesei Voodoo si concerteaza alaturi de Manowar, Europe si Children Of Boodom. • Sunt sarbatoriti 10 ani de la aparitia discului de debut TROOPER I - printr-un turneu national. • In 2013 are loc turneul "An Iron Tribute". Acesta este cel mai de succes turneu al formatiei pana la acea data. • In vara lui 2013 sunt nominalizati la premiile muzicale romanesti. Concerteaz la Bacau in fata a peste 20.000 de oameni. • In 19 ocotmbrie 2013 este lansat albumul cu numarul 7 - ATMOSFERA. In aceeasi luna porneste si turneul de promovare. 
Director general 0722144492 - 0723224355 
Contact pentru presă 0723224355 
Impresar 0723224355

Emeric Imre Și Jimi El Laco 19 .11. 2016

Emeric Imre este un chitarist, muzician, interpret și compozitor român. Membru al Cenaclului Flacăra crescut în incubatorul de talente artistice clujean

Anul 1983 a fost cel mai frumos an din viața artistului. Începuse să guste războiul frumos dintre “scenă și public”. Primul mare spectacol oficial al „găștii de nebuni” a avut loc pe scena Casei de Cultura a Studenților (CCS) din Cluj-Napoca. Se cânta folk, se făcea pantomimă, umor și poezie. Din repertoriul „găștii nebune” făceau parte piese proprii și ale celor de la Cenaclul Flacăra, căci „folkul era rege atunci în România”. Pe lângă Casa Armatei, repetițiile mai erau găzduite de Casa Municipală de Cultură sau Casa Tineretului. Dintre coordonatorii grupului au făcut parte Emilia Ivanov,Traian Bradea,Mircea Olaru-Zainescu și Cornel Udrea. În 1984, a debutat la Cenaclul Flacăra, împreună cu Iosif Szabo (Kidd ) ,Ghita Cucui[3] și Liviu Robu cu care formau grupul Notorius. Euforia scenei a fost curmată însă de chemarea „în armată”. A fost militar la o unitate din Timișoara, în orchestra căreia a cântat la vioară și chitară. La terminarea stagiului militar, Cenaclul Flacăra s-a desființat. Evenimentele din ’89 reprezintă pentru el un moment mișelesc despre care ii este și acum lehamite sa vorbească. Consideră că anii care au urmat „au adus mult mai multă libertate, dar și mult surogat”. în 1992 si-a reluat activitatea alături de Cenaclul Flacăra, cu turnee și concerte în întreaga tară. Cenaclul lui Adrian Păunescu si-a încetat activitatea prin anul 2000. Emeric Imre a luptat, însă, mai departe pentru promovarea folkului. Pe lângă participarea la manifestări precum turneul Folk You, la a cărui inițiere susține că a avut o contribuție însemnată, timp de un an, organizează în fiecare joi, în localul clujean Pub Zone, seri de folk. În spațiul puțin fastuos, dar primitor, de aici, au cântat de atunci „nume sonore din breaslă”: Dinu Olărașu, Adrian Ivanițchi, Tatiana Stepa, Florin Chilian, Vali Moldovan, Octavian Bud, Emilian Onciu, grupul Orizont 77 (format din Magda Puskas, Vali Moldovan și Ghiță Danciu), Vasile Mardare, Dan Vana sau Hans Knall. Au mai participat la spectacolele de joi și invitați locali, precum câțiva din cenaclul „Altfel”, Florin Toloargă, Gabi Forfotă, Ramona Ocnean, Ioan Onișor, Sandra Ladar, Mihaela Todea ,Ducu Hotima, un grup care menține vie mișcarea folk studențească din Cluj. Totodata începe repetițiile cu „Emeric &Friends” formata din: Emeric Imre chitară și voce, Gavrilă Petru chitară solo, Hollondus J. Zoltan chitară bass, Sebastian Lazar percuție și Marius Roje clape. În 2006 lansează albumul „Nebun de alb”, înregistrat împreuna cu Jimi El Lako (vioară și chitară), Roje (clape) și Sebi Lazăr (percuție) în studioul primului. [4] La acest album Daniel Prigoană participă în calitate de inițiator si sponsor fara de care acest vis nu ajungea in real. Coperta si imaginile acestui album Bogdana Andras. [5] Împreuna cu doi asociați, Marius și Relu, reușește să pună la punct o oază de întâmplări reale și melodioase în cadrul clubului „Autograf”. Fondează o trupă care se cheamă “Emeric & Friends și Prietenii” a cărei componență este: Emeric Imre – chitara acustica și voce,Adelina Bolot- voce, Razvan Krivach voce și chitară electrică, , Sorin Zamfir percuție și Gabi Ghita clape. Ulterior, trupa își ia numele de Emeric Set. În anul 2012 lansează albumul Târziu. [6] Albumul Târziu. câștigă premiul pentru „Cel mai bun album folk al anului 2012”, piesa „Condamnare la toamnă” premiul pentru „Cea mai bună piesă”, iar Emeric Imre titlul de „Cel mai bun artist folk”.[7] [8] În 2014 lansează albumul de iarnă intitulat Iarna mea cu ochii mari. La realizarea acestui album au contribuit printre alții Jimi El Laco (Nightlosers), Dorel Vișan, Dumitru Fărcaș, Cornel Udrea, Hollondus J.Zoltanau, Magda Puskas. Încet-încet, Emeric Imre devine unul din cei mai populari artiști ai muzicii folk, susținând un număr impresionant de concerte în toată țară.

Concert : Catalin Ungureanu - Un fel de ramas bun


Artistul urmeaza sa ia o pauza considerabila de la acte artistice , urmand a se muta in strainatate pe o perioada nedeterminata . Acest concert este un fel de "ramas bun" de la prieteni si de la persoanele lui dragi pe care le are aici .
 Invitat special Andrei Maftei

Mega Concert ; Im Memoriam Colectiv 2016

Pe 30 octombrie 2015 lumea rock-ului din România a primit o lovitură grea. Una dintre cele mai promitătoare trupe ale noului val, Goodbye to Gravity, a pierdut patru din cei cinci membri în timpul concertului de lansare a celui de-al doilea material discografic, „Mantras of War”. Alături de ei, fotografi de concerte, graficieni, ziariști, dintre care unii scriau despre muzica rock incă din anii 1990, sunetiști, prieteni și fani, nelipsiți de la concerte, care prin devotamentul lor au menținut vie pasiunea pentru acest gen muzical. În urma lor au rămas un ocean de tristețe și familii îndurerate, multe dintre ele lipsite de posibilități financiare. Și să nu-i uităm pe răniți. În afară de cei 64 de tineri, plecați mult prea devreme dintre noi, peste 160 de alți răniți se zbat cu probleme fizice și psihice greu de depășit. La un an de la tragedie (30 octombrie 2016), Barba Neagra -Vama Veche se alatura Asociației Promusic Events care organizeaza un eveniment rock CARITABIL (strângere de fonduri la Arenele Române din București ), noi vom face la fel la Bowling Saturn . Banii strânși vor fi direcționați (prin Crucea Roșie) către victimele care încă au nevoie de tratament. 
Trupe participante la concert 
 CLAUDIA ANDAS - JUST BREEZI'N DUO
BOGDAN DUMITRIU BLUES BAND, invitată DELIA ALEXANDROAE , 
DC& THE BOYS,

Redă un zâmbet, ajută un copil să meargă la şcoală

Editia a II a campaniei umanitare pe care Solidarity Children o desfasoara in fiecare an constand in rechizite si ghiozdane la inceput de an scolar, ce isi doreste sa vina in ajutorul copiilor ce provin din familii nevoiase pentru a evita abandonul scolar.
In acest an am hotarat sa sprijinim un numar de 40 de copii ce provin din familii cu situatie materiala precara,familii ce locuiesc in Albesti si in satele apartinatoare.
Cu ajutorul doamnei Vilcu Mihaela , director Scoala Generala Ion Creanga din Albesti am identificat 10 copiii de la Gradinita din satul Virtop si 30 de copiii de clasele 0-VIII .
Pentru a strange donatiile oferite de oameni cu suflet civic,atat persoane fizice cat si juridice,am organizat acest concert caritabil vineri 30 septembrie in Mangalia.
Ca de fiecare data la spectacolele Solidarity Children si acum am invitat nume mari ale Mangaliei si nu numai,care sa cante in acest concert:
-Lisa Opris.
-Geanina Nicoleta Pitu.
-Emilia Elena.
-Radu Craciunescu.
-George Calin.
-Aurelian Ferchiu.
-Florin Pitzu.
-Florian Enache.
Cu atatea nume mari stranse pe o singura scena,nici nu se putea ca acest concert sa nu fie unul dintre cele mai frumoase din Mangalia si de La Berarie (locatia concertului).
Iar spectatorii,oameni inimosi care au venit cu drag sa doneze pentru copiii, au avut parte de cateva ore pline de muzica buna si frumos.
In urma acestui concert am reusit sa strangem un numar de 45 ghiozdane cu rechizitele necesare plus multe surprize dulci.
Pentru toate aceste donatii le multumim frumos tuturor celor care din putinul lor au oferit acestor copilasi,iar aici ma refer atat la persoanele fizice cat si la sponsorii nostri pe care dorim sa-i amintim:
-Doamna Camelia Luca si domnul Luca Lucian care ne-au oferit locatia pentru concert cat si gazduire la Vila Fonzi;
-Domnului Topliceanu Adrian si Sc.Toplirom Srl;
-Doamnei Claudia Alis-Osman si domnului Amdi AlisOsman administratori Patiseria Claudia,care sunt mereu alaturi de noi;
Dorim sa le multumim si partenerilor media cu care colaboram de fiecare data:
-Litoral TV
-Radio Sky Fm
-MangaliaOnline
-Mangalia TV
-Editia de Sud.
-Marcel
Almajanu & Alexandru  Photography
Nu in ultimul rand,multumim frumos voluntarilor Solidarity Children pentru munca depusa in organizarea acestui eveniment.
Speram ca si in 2017 cu ajutorul lui Dumnezeu si al oamenilor cu suflet mare sa putem avea continuitate in organizarea acestui proiect!
VA MULTUMIM FRUMOS !!
Daniel Filon & Maius Paula Camelia co-fondatori Solidarity Children.
 

Copyright © 2011. Mangalia Online - All Rights Reserved