:
Recent Movies

Spectacol aniversar "3 ani de Solidarity Children"

Asociatia Umanitara Solidarity Children cu sprijinul Primariei Municipiului Mangalia si Directia de Cultura si Sport Mangalia, a organizat sambata, 28 octombrie 2017, la orele 14:00, la Casa de Cultura Mangalia Spectacolul Aniversar :
 “3 Ani de Solidarity Children“.
In semn de recunostinta fata de cei care in toti acesti 3 ani de activitate au fost alaturi de voluntarii asociatiei prin donatiile oferite dar si tuturor locuitorilor Municipiului Mangalia si localitatile invecinate.
“Am dorit sa fie un spectacol de vis, de amintit peste ani si de aceea am dorit sa fie alaturi de noi unele din cele mai bune voci atat din Mangalia sau Eforie Nord cat si din Constanta dar si una dintre cele mai talentate dansatoare de dans contemporan si nu numai, din tara.Iar ca acesti artisti talentati au facut din acest spectacol un eveniment memorabil de tinut minte,o demonstreaza imaginile care sunt destul de reprezentative.
Doresc pe aceasta cale sa multumesc frumos colegei noastre Mirela Cojocar pentru implicarea masiva in organizarea acestui spectacol.Multumim frumos tuturor celor care au pus umarul la realizarea acestui frumos si unic spectacol.” a precizat Daniel Filon, presedintele asociatiei.
Tot in acest spectacol a avut loc un moment special, o prezentare a cartii de poezii "Ora Tarzie" a tinerei poete Ana Maria Romaniuc din Mangalia.
Cei care au facut ca acest spectacol sa fie unul magnific si unic pana acum sunt urmatorii:
– Liliana Cornila;
– Claudia Andas & Oliver ( Just Breezin’ Duo ) participanti Vocea Romaniei;
– Rodica Rodion;
– Rodica Nicoleta Stoian;
– Adriana Adelaida Hoidrag (dans contemporan) participanta Romanii Au Talent
– Florian Enache;
– Remus Colcer;
-- Trupa NEW FREEDOM;
Spectacolul a fost prezentat extraordinar de inegalabila Cristina Matei Stanescu, iar sunetul a fost asigurat de maestrul Marius Chircu.
Sponsori spectacolului :
-Patiseria Claudia ( Tuzla);
-Pizzeria Grande Caffee ( Tuzla);
-Pensiunea Casa Beatrice 2 Mai ;
-Pensiunea Casa Beatrice Bran;
-Complexul Alutus Mangalia ;
- Cofetaria ViOLET Mangalia ;
Parteneri media :
-Mangalia TV;
-MangaliaOnline;
-Marcel Almajanu Photography.
-Litoral TV
-Editia de Sud
Eveniment marca: "Solidarity Children "
#AsociatiaUmanitaraSolidarityChildrenOficial

Pentru ca poţi fi " THE BEST" în tara ta.

Un concept nemțesc, Dabo Doner, a ajuns pe meleaguri mioritice să câștige teren, fiind așezat pe un piedestal greu de detronat.

Un brand care face concurență serioasă altor firme de renume în domeniu, Dabo Doner reuşeşte să se mențină deoarece are un principiu simplu gândit nemţeşte şi aplicat românește:" Calitate şi punct!". Am spus aplicat românește pentru că, se ştie, românului îi place să mănânce. Românul iubește mâncarea bună, gustoasă, fiind un gurmand cu gusturi pe cât de bogate, pe atât de selective. În plus românul face din mâncare o adevărată fiesta la care este musai să fie toți prietenii, familia toată. Altfel, mâncarea oricât de savuroasă, devine lipsită de bucurie.
Aici internive Dabo Doner! El are grijă de savoare prin serviciile culinare puse la dispoziția românaşului gurmand şi pofticios. De bucurie, avem noi grijă să îi adunăm pe toți în jurul mesei!
În Mangalia, Dabo Doner a fost implementat de o echipă tânără, condusă de Adrian Stănică, un tânăr afacerist cu standarde bine definite, cu fler în afaceri şi viziune.
"Ce ne menține pe primul loc este profesionalismul şi nivelul constant al calității."- îmi spunea Adrian.
Da, cu siguranță democrația ne-a schimbat, dar a făcut mai mult de atât! Ne-a educat simțul calității. Peiorativ vorbind, "suntem prea săraci ca să cumpărăm ieftin." În plus, am învățat să penalizăm scump scăderea calității. Exemple avem, aici, în oraş, destule. Buful de început dat de unele locații cu servicii culinare, a fost luat de un mare ignor.
"Avem vise mari şi vom aduce în Mangalia mai multe produse. Mai mult, la anul, vrem să renovăm Dabo Doner. Reamenajăm. Vrem să fim mereu proaspeți pornind de la produsele oferite, până la locul în care sunt savurate."- aşa gândește Adrian şi îmi spunea asta având acea privire a omul sigur pe el şi pe capacitatea lui.
Evident, "în spatele meu este o întreagă echipă care muncește să mențină acest standard al calității"-mărturisea, vădit satisfăcut şi mândru, Adrian.
"Nu eu am născut acest brand, Dabo Doner, dar eu pot să îl așez pe înălțimi, aici, în România, în Mangalia, pentru că se poate!"- a continuat el.
Plăcerea de a mânca a românului a fost evidențiată şi de un invitat special al lui Adrian, maestrul
Horia Vîrlan, venit în vizită, la Dabo Doner, din Mangalia, acum două zile, pe 22 octombrie. Maestrul, cunoscut analist culinar, măi ales de la emisiunea "Cireașa de pe tort", s-a bucurat de acest loc şi a trecut chiar la acțiune preparând el, însuși, apetisantul Dabo Doner. Verdictul a fost clar, în afară de pofta molipsitoare, cu care mânca: "Gustos!"
Veţi spune că a fost o tactică profitabilă pentru imagine şi reclamă. Nici nu este nevoie să negăm, acestea fiind absolut necesare într-un bussiness care se respectă. Dar, ar fi fost doar un act  interesat financiar, dacă invitatul era unul de mijloc, sau un necunoscător în domeniu. Aici vorbim despre un maestru în arta culinară, pentru care "a bucătari" nu reprezintă deloc un secret. Horia Vîrlan este, fără îndoială, un maestru bucătar cu standarde bine definite şi cunoștințe pe care nici un brand în domeniu, nu i le poate altera.
Așadar, concluzia a fost una clară şi obiectivă: " Este proaspăt! Conține salată, roșii, condimente şi sosuri bine asortate . Carnea de pui, ori vită este gătită corect şi constant ceea ce îi asigură gust bogat şi frăgezime. Cât despre chiflă pot spune că este specială, măi ales datorită faptului că este preparată după o rețetă ştiută doar de cei din bucătăria Dabo Doner. Ce poate fi rău în asta? Dimpotrivă, este doar bucuria gustului!"
De aceia, Dabo Doner vă așteaptă să constatați singuri adevărul celor spuse de maestrul Horia Vîrlan.
Dabo Doner, aici în Mangalia, vă invită zilnic să vă gâdilaţi papilele gustative cu produsele lor şi vă întâmpină cu deviza:" Calitatea este pentru gurmanzi. Savoarea pentru pofticioși. Bucuria este pentru toți!".

 Un articol semnat Cristina Matei

Ziua Pensionarului Sarbatorita la Mangalia 2017

Primăria Municipiului Mangalia a organizat, duminică, 1 octombrie, o serie de activităţi artistice, prilejuite de sărbătorirea Zilei Persoanelor Vârstnice. Sute de pensionari ai oraşului sau fost prezenti în Piaţa Republicii din localitate, începând cu orele 15.30, să îşi sărbătorească ziua prin dans, cântece şi voie bună. Special pentru seniorii Mangaliei, atmosfera a fost întreţinută de cei mai îndrăgiţi interpreţi de muzică populară şi de petrecere, precum: Irina Loghin, Nicu Paleru şi Ionuţ Galani. De asemenea, Ansamblul Folcloric "Litoral" a susţinut un moment artistic de cântece şi dansuri tradiţionale. În cadrul evenimentului, pensionarii Mangaliei au avut prilejul să socializeze, să se simtă bine împreună şi să servească o porţie de fasole cu cârnaţi, într-o zi numai a lor. Cu această ocazie, primarul Radu Cristian a transmis tuturor vârstnicilor localităţii urări de sănătate şi tradiţionalul "La Mulţi Ani"! În fiecare an, la data de 1 octombrie, în întreaga lume sunt sărbătorite persoanele vârstnice. Anul acesta se împlinesc 26 de ani de la prima celebrare a Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice. Sărbătoarea vârstnicilor a fost instituită în decembrie 1990 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, în baza Rezoluției nr. 45/106.




Concert Aniversar ( The Jaguar )

Constantin Garbis e numele lui, are 61 de ani, iarna este instructor de canto-muzică ușoară la Casa de Cultură din Medgidia, iar vara, cel mai autentic vamaiot din România.
Vine în Vama Veche la început de mai și pleacă abia la sfârșit de septembrie.
Toţi rockerii îl cunosc şi îi ascultă poveştile şi melodiile. Vorbim despre Constantin Garbiş, zis Jaguar, este de loc din Medgidia căruia îi place foarte mult să cânte. Şi nu manele, ci muzică rock.
Cine este Jaguar şi cum a devenit el o legendă în Vama Veche?
„Mă trag dintr-o familie de muzicanţi. Din clasa 1, mârâiam primele armonii cu vocea. În Vamă, sunt emblemă. Nici nu se deschide Vama şi întreabă toţi de mine. Am stat lângă ei (turiştii din Vama Veche) întotdeauna, i-am învăţat numai lucruri bune. Am o vârstă înaintată şi dacă am făcut greşeli, am zis să nu facă şi prietenii mei la fel. Ei au văzut în mine un vraci, un fel de indian sfânt. Toţi se adună pe lângă mine, mai ales că sunt un sac de poveşti. Când încep să povestesc, până a doua zi nu se mai satură. Le spun tot timpul ceva bun, nu rău”. În general, persoanele de etnie romă iubesc muzica de petrecere, manelele, însă lui Jaguar îi place rockul. Trupa Cargo este preferata lui. Dar fredonează şi alt gen de muzică, piese pe care le „împrumută” de la artişti cunoscuţi, cum ar fi Ştefan Bănică Jr.
În 1975, Jaguar a suferit un accident în timp ce conducea un motor şi a rămas cu un handicap . Asta nu l-a împiedicat să-şi dedice viaţa oamenilor din jurul lui. Pe unii chiar i-a salvat de la moarte, pe când a profesat ca salvamar, spune Jaguar. În rest, îşi ocupă timpul croind echipamente pentru pasionaţii de motor. Are acasă un adevărat depozit de geci şi pantaloni din piele.

Stand-Up comedy cu Costel la Barba Neagra-Sold Out

In data de 14-08-2017 la Barba Neagra din Vama Veche  sala  a fost neîncăpătoare pentru multimea de participanți la unul dintre cele mai așteptate evenimente din Vama. Cunoscut pentru glumele sale, dar mai ales pentru carisma cu care le spune, comediantul Costel a reușit să îi țină pe Vamaiotii prezenți la eveniment cu gurile pana la urechi la show-ul care a durat aproximativ doua ore.
Pentru ca la show nu au incaput toti cei ce doreau sa il vada pe Costel conducerea Clubului au hotarat sa  prelugeasca prestatia Comediantului cu inca o reprezentatie si in data de 15-08-2017.
SOUL OUT 14-08-2017
 SOUL OUT 15-08-2017

Krypton Live la Barba Neagra

Krypton is a Romanian heavy metal turned pop rock band that was formed in 1982 by founder Eugen Mihaiescu. During the heavy metal years of the band, the group was able to record and release three albums. Their first recordings, all in the Romanian language, were made in 1982 and released on a various artist album entitled Formaţii Rock 7, but it wasn't until 1988 that Krypton was able to release a solo album of their own. In 1988, 30 Minute was recorded and released. By 1989, drummer Niki Dinescu left the band. A replacement for Dinescu was found, and the band recorded Fara Teama in 1990. The following year, 1991, the band released their third album entitled Lanturile which featured the same heavy metal sound as the previous albums. Prior to 2000, the band saw a constant shift in the line up. 
Former band members include:
 Gabriel "Gurita" Nicolau - Vocals
 Sandu "Butelie" Costel - Vocals (Harap Alb, Tectonic, Voltaj, Act, Interval Quartz, Transilvania)
 Dragos Docan - Vocals, Bass 
 Manuel Savu - Guitar 
George Patranoiu - Guitar 
 Valentin Stoian - Keyboards 
Razvan Lupu "Lapi" - Drums
 Cãtãlin Tuþã - keyboards 
Andy Nucã - guitar
 Bogdan Cristea - vocals
 Niki Dinescu (drums - 1986 -1989) 
 Sorin Voinea - keyboard
s Cristi Ilie - vocals
 In 2000, Razvan Fodor joined the band as lead vocalist. The line-up then consisted of: Razvan Fodor - vocals Eugen Mihaescu - guitars, vocals Marcis Nut - bass Stefan "Linda" Moisa - drums With Fodor on vocals, the band shifted from heavy metal to a more rock/pop orientation. The result was immediate commercial success in the Romanian music market. [5] The album Comercial, released in 2001, featured the video hit "Iti mai aduci aminte". In 2002, Krypton released their second CD album to feature Fodor on vocals, Stresat de timp. A video for the song, "Cerceii tai," from that album was released in June 2002 and received extensive airplay via MTV Romania. [6] In 2004, Krypton signed with Cat Music/Media Services and released their third album with Fodor in December entitled Deasupra Lumii. By the beginning of 2005, "Lasa-mi speranta," the first video release from the album, became an immediate hit in Romania and Europe. [7] Fodor was given notice by the European music community for his lead vocals for the song. "Lasa-mi speranta" became an MTV European favorite during 2005[8]. In 2006, Razvan Fodor left Krypton to pursue his career as a solo artist as well as to enhance his acting career.

Şcoala de dans "Joy2dance", la World Dance Championship

Dansul - arta prin care, cu ajutorul corpului, iti exprimi si transmiti trairile sufletesti. Cei care muncesc mult pentru a pune in scena coregrafii cunosc cel mai frumos sentiment - sa dansezi in fata unui public numeros. Important este si faptul ca munca sa-ti fie rasplatita. Atunci stii ca ceea ce faci cu pasiune si daruire este facut bine. Week-end-ul trecut, Scoala de dans. Scoala de dans Joy2Dance din Constanta a participat la concursul Dance World Cup. 

Concert Folcloric Extraordinar la Mangalia 2017

Protoieria Callatis a organizat VINERI, 30 iunie 2017, incepand cu ora 20.00, un CONCERT FOLCLORIC EXTRAORDINAR, in interpretare coral – instrumentala, sustinut de catre Corala barbateasca „ARMONIA” si Orchestra folclorica „Muzica Divertis”. Concertul s-a desfasurat in aer liber, in fata Casei de Cultura din
Mangalia. (Piata IGAF).

Folk la Nisip

Sub deviza ”Noi suntem Mangalia”, joi, 29 iunie, ora 20,00, a avut loc evenimentul artistic, ”Folk la nisip”, eveniment care a împletit muzica folk cu muzica pop/rock. Organizatori au fost Marcela Stancu, Ozzy Menabit, Lucian Faliboga și Ghiulserin Sali, co-organizator Gabriela Apostu. Au participat copiii grozavi ai Mangaliei și anume, grupul Colegiului Economic Mangalia, ”EcoVoice”, coordonat de Gabriela Apostu, grupul ”Cercetașii României-Mangalia” coordonat de Cristian Antici, alăturîndu-se acestor copii Ciprian Bodnărescu. Spațiul de desfășurare a fost pus al dispoziție de ”Lazy lounge cafe”. Muzică, mișcare, jocuri. Mulțumim foarte mult celor care ne-au fost alături, părinți, bunici, copii, prieteni, colegi, toți oameni frumoși ai Mangaliei

Daruri si Destine editia a II a 4 iunie 2017


Un spectacol electrizant pentru toate varstele, de muzica,dans si poezie pe parcursul a trei ore si prezentat de inegalabila Cristina Matei Stanescu iar sunetul a fost asigurat de Maestrul Marius G Chircu si SoundStudio,carora le multumim frumos. Grupul voluntarilor Solidarity Children le multumeste din suflet atat partenerilor media Mangalia Tv,MangaliaOnline si Marcel Almajanu Photography cat si artistilor,cantareti si dansatori care prin talentul lor au facut ca acest spectacol sa aiba succes din toate punctele de vedere.
 Muzica: 
-Liliana Cornila 
-Rody Rodica Rodion 
-Roxana Cozma
 -Pitzu Florin 
-Florian Enache 
-Remus Colcer 
-Formatia POTPURIU MANGALIA 
-Corul Galacteea al Scolii Gala Galaction Mangalia ,coordonati de prof. muzica Andreea Imre Rusu. Dans:
 Dans Contemporan -ADRIANA ADELAIDA HOIDRAG instructor coregraf Centrul Cultural Judetean Constanta si participanta la Romanii au Talent 2017. 
Dans Grecesc si Turco-Tatar -ANSAMBLUL AGAPI -ANSAMBLUL CANSU Scoala de Dans EL-DANCE Techirghiol instructori coregrafi Eliza Si Laurentiu Bogorodea.
 Dans Popular Romanesc -ANSAMBLUL PLAI DE DOR ALBESTI 
Dans Modern copii -TRUPA GUMMY BEARS 3-7 ani -TRUPA STEP BY STEP 7-9 ani TRUPA SWEET LITLE DANCERS 7-9 ani Scoala de Dans X's DANCE STUDIO (Mangalia) instructor coregraf Athena N Butnaru 
Dans Salsa -ALIN & ANCA Scoala de Dans SALSA MI VIDA Mangalia instructori Roxy Leila si Stely Silver. -Trupa "Cha Cha Girls" Salsa Mi Vida Dance School ,coregrafi: Roxy Leila si Delia Balan. 
-Trupa "Easy Dance Junior" coregraf Tiberiu Andries. -Trupa " Easy Dance Studio" coregraf Tiberiu Andries. 
Recital de Poezie si Lansare de Carte: 
- Ana Maria Romaniuc tanara poeta de doar 15 ani din Mangalia.

Competitiei Latin Fever Cup Editia II, Mangalia. 2017

La Mangalia a avut loc Etapa a 2-a Latin Fever Cup!!! 
Proiectul LFC a debutat in martie la Calarasi si a adunat atunci 10 perechi la Salsa Free-Style, 11 perechi la Bachata Free-Style si 6 perechi la Salsa Coregrafie! 
Intre timp, Latin Fever Cup a evoluat si la Etapa a 2-a a adunat 15 perechi la Salsa Free-Style, 15 perechi la Bachata Coregrafie si 6 perechi la Salsa Coregrafie!!!

Ziua Comunei Albesti" Fiii Satului " 2017

 Primarul le-a făcut o surpriză localnicilor şi a invitat un oaspete de seamă: nimeni altul decât Goran Bregovic. Aşa au ajuns oamenii să danseze pe ritmurile marelui muzician, sub cerul liber şi în mirosul micilor puşi pe grătare.

 
Comuna Albeşti a organizat, duminică, 28 mai, începând cu ora 13.30, pe Valea Albeştiului, un eveniment exceptional.
Este vorba despre „Ziua Comunei Albeşti”, care a avut parte de o acţiune cultural-artistică.
De acest eveniment se vor putea bucura toți cetăţenii judeţului Constanţa şi nu numai.
Scena va prinde culoare atunci când pe ia vor urca: 
Elena Plătică,
 Ion Drăgan,
 Cristina Turcu Preda, 
Nicu Paleru, 
Mihai Trăistariu,
 Ansamblul „Plai de Dor” din Albeşti,
 Ansamblul de dansuri greceşti „Astras”
, Ansamblul de dansuri şi muzică ruseşti şi lipoveneşti „Galuboe More”.
Însă surpriza nu se încheie aici, invitatul special al acestui eveniment a fost chiar Goran Bregovic, artistul care a promovat de-a lungul anilor muzica balcanică în toată lumea.
 

VamAdus Folk Editia a- II-a 2017

Un nou eveniment boem a adus culoare stațiunii Vama Veche, în perioada 12-14 mai, la Barbă Neagră. Iubitorilor de artă lisa pregătit un maraton de muzică și poezie.
 În cea mai boemă stațiune de pe litoral și-ai dat întâlnire pentru acest eveniment:
 Magda Puskas și Rareș Suciu
 Emeric Imre și Jimi El Laco,
 Dinu Olărașu, 
Cristian Buică, 
Vasile Mardare, 
Valentin Moldovan,
 Adrian Bezna, 
Daniel Iancu, 
Ovidiu Mihăilescu, 
Walter Ghicolescu,
 Dan Vană, 
Vali Petcu, 
Stefania Iacob, 
Cătălin Stepa, 
Nicu Zotta, 
Adrian Mărgineanu și Dorin Pitariu.
 13 Mai 2017
Cătălin Stepa,
Dinu Olărașu,
 Vali Petcu,
Daniel Iancu,
Valentin Moldovan,
Magda Puskas și Rareș Suciu
(Amfitrion: Adrian Bezna)

Festivalul Tineretii, editia a XII-a 2016



Festivalul Tineretii are loc in frumoasa statiune Mangalia, de la malul Marii
Negre, din sud-estul municipiului Constanta, Romania.
Evenimentul sa desfasura in portulturistic Mangalia, in perioada
Data incepere: 2016-08-01
Data sfarsit: 2016-08-15
FESTIVALU TINERETII
Festival international de muzica si dans sub forma de festival
concurs international.
Proiect organizat de:
XOWXUDO& LD܊VRFLD$ a 'DULD¶6
si Manifest Events în parteneriat
cu Primaria Municipiului Mangalia
Festivalul Tineretii reuneste tineri artisti din Romania
si strainatate, intr-o
competitie de creatie si interpretare de muzica populara si usoara, care
doreste sa:
Descopere tinere talente:incurajeaza muzica si dansul, promoveaza
beneficiile unui mediu artistic si educativ in randul unui numar impresionant de
copii si tineri
Uneasca si intareasca: face posibile schimburile culturale intre tari si etnii din
intreaga lume, prin promovarea copiilor si tinerilor cu valente artistice din
diverse medii (politice, culturale etc), aducand cu sine intelegerea celuilalt,
toleranta si comunicarea

Ziua Internaţională a Tenisului de Masă 2017

Ziua Internațională a Tenisului de Masă (6 aprilie), sport care ține stindardul sus pentru România, va fi sărbătorită așa cum se cuvine și la Mangalia Castigatori competitiei au fost .
 locul 1 Barbu Mircea
 locul 2 Medeleanu Stefan 
locul 3 Motoianu Maria 
locul 3 Sucuri Erdin 
Organizator Tehnic al evenimentului domnul Panaite Ionel . AmaTur România se alătură pasionaților tenisului de masă din întreaga lume la evenimentul mondial "Ziua Internațională a Tenisului de Masă", zi care se va sărbători pentru a treia oară pe data de 6 Aprilie 2017, respectiv Sâmbăta AmaTur 8 Aprilie 2017. În acest scop o divizie ITTF a dezvoltat un program numit Table Tennis for All, program care a pus în practică WTTD - World Table Tennis Day, adică a adunat laolaltă pe 6 Aprilie 2016 nu mai puțin de 196 de evenimente implicând tenisul de masă din 83 de țări. -Ce dorim? Fie că ne considerăm o organizație non guvernamentală, fie un grup (mare, mare) de prieteni putem să afiliem 30-40 de evenimente (Turnee B) la WTTD și să depășim Franța, deținătoarea recordului de anul acesta ce a organizat 18 evenimente. Avantajele unui astfel de demers: Publicitate la nivel mondial; Publicitate la nivel național - putem să atragem mai ușor jurnaliștii să scrie și despre povestea noastră; Premii pentru cele mai frumoase evenimente; Atragere de sponsori; Atingerea pragului de 1000 de amaturiști într-o sâmbătă AmaTur (recordul actual 777 jucători - Ziua Națională AmaTur 2016), etc. -Cum procedăm? Cum atragem mai mulți jucători la Turnee B (cu puncte mai puține decât Turneele A și A+) și implicit mai mulți organizatori? Le organizăm în cât mai multe centre AmaTur din țară, chiar și 2-3 turnee B în unele județe; Reducem la minim cheltuielile cu deplasarea; Reducem la minim cheltuielile cu chiria sălilor și a meselor - le facem în sălile unde ne antrenăm, pe minim 2 mese și cu un minim de 10 participanți; Le denumim Turnee B+ și adăugăm o bonificație de 2 puncte în grila de punctare pentru toți jucătorii participanți; Le promovăm pe rețelele de socializare, forum, site, presă locală și presă națională; -Ce oferim? Butterfly România va asigura mingile de plastic necesare desfășurării competiției; AmaTur România va asigura diplomele personalizate pentru toate turneele; Sponsor AmaTur va asigura tricoul oficial al competiției - discuțiile sunt avansate, răspunsul îl vom avea în Ianuarie când se va discuta bugetul; Sponsor AmaTur va asigura cupele pentru toate locurile I din țară (idem ca mai sus); -Ce am făcut până acum? Am demarat deja discuțiile cu Organizatorii AmaTur România cu privire la numărul de locuri ce pot fi puse la dispoziția participanților în cât mai multe localități din țară. Evenimentele confirmate au fost deja afiliate ITTF și le puteți vizualiza în linkul de mai jos. www.tt4all.com Nu fiți surprinși! Sunt fotografiile noastre acolo. Din Sâmbetele AmaTur.

Amintiri din trecut 2009 "Thaliamar -Pretioasele ridicole de Moličre"


Trupa de teatru „Thaliamar”, alcatuita din elevi talentati din Mangalia, a prezentat spectacolul „Pretioasele ridicole”, de Molicre. Sub coordonarea profesoarei Aura Stuparu,
De curînd, inspirati de muza Thalia, tinerii au participat cu comedia clasica a lui Molicre la cea de-a VIII-a editie a Festivalului National de Arte pentru Liceeni, Bucuresti, cîstigînd admiratia juriului, motiv pentru care au fost nominalizati la categoria „Cea mai buna trupa de teatru”. Acesta performanta este cu atît mai speciala cu cît la preselectie s-au prezentat 171 de trupe, însa numai patru au fost nominalizate la acest premiu.

Din distributia spectacolului „Pretioasele ridicole” au facut parte elevi ai Colegiului Economic Mangalia - Luiza Petcu, Georgiana Asaftei, Andrei Macovei, Narcis Blagoci, Ruxandra Trucmel, Roxana Matei, Sergiu Roibu, Cristian Gageanu, Denisa Voicu -, dar si ai Liceului Teoretic „Callatis” - Oana Racaru, Adrian Plapamaru. Elevii au fost însotiti la faza finala a festivalului, care a avut loc pe 8 septembrie, de profesoarele Aura Stuparu si Simona Marinescu.

Acest succes se adauga celui obtinut anul trecut, la Festivalul de teatru pentru elevi si studenti „Trepte catre teatru“, de la Calarasi. Trupa din vechiul Callatis a obtinut cele mai rîvnite premii ale manifestarii, cupa si diploma festivalului, la sectiunea regie, medalia si diploma pentru cel mai bun rol masculin din festival, cîstigate de Narcis Blagoci si premiul special al juriului obtinut de întreaga trupa de teatru pentru diversitatea mijloacelor artistice folosite.

CONCURS NAȚIONAL "LEBADA DE CRISTAL" 2017 EDIȚIA A -V -A , 31 martie /2 aprilie

Cu 7 ani de excelenta si profesionalism in baletul pentru copii, Scoala Joy to Dance ofera cursuri de balet ( 3/18 ani ) Clasic și  Contemporan, Dans Modern, Latino , Zumba Kids, nivel incepatori si avansati. Detalii si inscrieri: Joy to dance  ( facebook )



Nota:
Balerinele de la Şcoala de dans „Joy2Dance“ din Constanţa au cucerit juriul Concursului Dance World Cup ( 5 ani consecutiv pe podium si calificari  în străinătate respectiv Austria  , Londra,  Portugalia ) care le-a apreciat munca şi talentul cu zeci de premii in 2015 obtinand locul 1 international din 24 de tari , un loc 2 si un loc 3. Ambiţia şi perseverenţa, precum şi sufletul pus în dans au convins juriul concursului, iar balerinele de la Constanţa au strălucit pe podium! Şcoala de dans „Joy2Dance“ participă pentru al cincilea an la Concursul Dance World Cup. Aur, argint şi bronz sunt premiile pe care micuţele şi le-au adăugat în palmares, în fiecare an, la concursurile internaţionale de balet şi dansuri moderne.
TE AȘTEPTĂM LA JOY2DANCE  ( Detalii și mesaje pe pagina de Facebook Joy to Dance )

Ziua Jandarmeriei 31 03 2017 MANGALIA

În acest an, pe 3 aprilie, se împlinesc 167 de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Române. Înfiinţată prin ofis domnesc în 3 aprilie 1850 de către domnitorul Grigore Alexandru Ghica, Jandarmeria Română a devenit o instituţie care şi-a asumat de-a lungul timpului rolul de garant al siguranţei cetăţeanului, al drepturilor şi libertăţilor sale fundamentale.

Pentru marcarea acestui moment aniversar important pentru arma noastră, Jandarmeria Constanţa a planificat o serie de activităţi, după cum urmează:

Vineri  31 martie a.c., cu începere de la ora 11.30, jandarmii constănţeni organizează un concurs de tir şi o tragere demonstrativă pentru jurnalişti, acţiune care se va desfăşura într-un poligon situat în apropierea municipiului Mangalia.

Amintiri din trecut " Tinemar "



 Teatrul Tinemar Mangalia, 2004
Teatrul Tinemar Mangalia, 2005 Teatrul Tinemar Mangalia,

Adapostul & Impaiati-va iubitii

TRUPA de Teatru Thaliamar: Impaiati-va iubitii de Teodor Mazilu, regia: Aura Mircea In distributie: Denisa Gabriela Todireanu, Alex (Jimmy) Jitea / Prejelevschi Ioana Valentina, Zaharia Alexandru / Manea Elena , Mangu Eduard Andrei / Bianca Dumitru , Sorin Cojocaru.

Maşina de Spălat Duhovnicească " Spovedania"

 „Mulţi creştini nu merg să se spovedească pentru că „nu au postit în prealabil” Aceasta este o mare înşelare a diavolului. Ca să te spovedești NU e nevoie să postești. La spovedanie venim atuni când suntem cei mai mari păcătoşi, nu atunci „când postim”.

La spovedanie venim ca fiul risipitor din Evanghelie, după ce am cheltuit averea noastră cu curvele, devenind sclavii patimilor, atunci trebuie să venim la spovedanie, când am ucis, când suntem în negura păcatului, atunci trebuie să venim la spovedanie„,

Spovedania nu e o formalitate pentru care ar trebui să îndeplinim un „ritual al unui post”. La spovedanie venim atunci când urlăm de durere, cu mâinile pline de sânge de om pe care l-am omorât, la spovedanie venim mânjiţi de curvii, la spovedanie venim târându-ne şi mirosind a băutură şi ţigări, sau înțepați cu ace de heroină.
La spovedanie nu se vine pentru că postim, la spovedanie se vine tocmai pentru că nu postim, tocmai pentru că suntem departe, pentru că ne chinuie patimile şi poftele şi vărsăm înaitea duhovnicului toată murdăria, ca Maşina de Spălat Duhovnicească să înceapă să funcţioneze şi să spele tot ce mărturisim cu părere de rău, cu sinceritate şi fără ruşine.
Dacă ne gândim că o să ne judece preotul pentru păcatele făcute, nu suntem departe de fariseiii care voiau să pară sfinţi înaintea oamenilor. Preotul nu ne judecă, el este maşină de spălat păcate! Fără el păcatele nu se iartă, el ne ascultă fără a ne judeca! Fără a-şi face vreo impresie despre noi, pur şi simplu, el ne ascultă, ne dă leacul de vindecare, ne spală rănile sufleteşti şi ne duce la „casa de oaspeţi” care este Biserica şi ne dă medicamentul cel bun care este Trupul şi Sângele lui Hristos


Este lesne de remarcat astăzi o realitate duhovnicească ce subliniază un scăzut interes şi de multe ori o superficială înţelegere a pocăinţei şi în general a complexităţii vieţii interioare spirituale. Creştinul contemporan şi mai ales omul modern resimt o oarecare presiune venită din zona mecanismului civilizator care inevitabil urmăreşte să-şi impună regulile general valabile şi poate constrictive şi în acelaşi timp se confruntă cu lipsa de reacţie sau imobilitate în raport cu noul suflu religios extrem-oriental uşor adaptabil în spaţiul saturat occidental, precum şi în raport cu oferta cu pretenţii paleative a exerciţiilor psihologice gustate în special în zona atât de animată a mondenităţii mediatice.
Situaţia mondială actuală, în ceea ce priveşte libera circulaţie a valorilor culturale, religioase şi economice, exodul forţei de muncă, convieţuirea identităţilor religioase, cu întreaga paletă ofertantă, creează o situaţie fără precedent în mentalul omului, provocându-i mutaţii profunde în modul de înţelegere şi mai ales de trăire a sentimentului religios. Deschiderea interculturală îl convinge să înţeleagă şi să îşi însuşească ceea ce din punct de vedere religios, cultural sau economic i se potriveşte cel mai bine, alegere ce îl face să trăiască o anumită detaşare obiectivă ce nu-l mai constrânge să păstreze implicit şi ethosul moştenit. Această dezrădăcinare îi oferă doar oportunitatea supravieţuirii într-un decor artificial, străin şi de cele mai multe ori, mereu altul, în interiorul căruia intensitatea comuniunii cu celălalt este trăită cu aproximaţie din cauza lipsei continuităţii şi a statorniciei.
Nimic nu poate fi mai autentic şi statornic decât actul liturgic ce mijloceşte prezenţa lui Dumnezeu personal Care restaurează şi mereu dinamizează umanul, orientându-l spre izvorul şi, în acelaşi timp, destinaţia întregii existenţe. Omul se regăseşte plenar doar în comuniune cu Dumnezeu spre Care tinde şi la Care se raportează mereu reevaluându-şi starea filială şi penitenţială. Conştientizarea prezenţei lui Dumnezeu în lăuntrul fiinţei umane naşte starea de continuă pocăinţă şi înţelegere a omului ca persoană eclesială a unui Trup viu şi dinamic în care Hristos este totul în toate.
Anul acesta a fost declarat de către Sfântul Sinod al B.O.R. Anul Omagial Euharistic atât pentru a se sublinia valoarea inestimabilă a vieţii ce nu poate fi câştigată decât prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Logosului prin Care toate s-au făcut, cât şi pentru a conştientiza pe creştini în ceea ce priveşte pregătiea spirituală absolut necesară în vederea unirii cu elementele euharistice. Din acest motiv, am dorit să analizăm importanţa paternităţii spirituale şi a duhovnicului pentru omul modern aflat permanent în căutarea regăsirii de sine.
Primele cuvinte pe care le-a spus Hristos la începutul activităţii Sale publice de predicare a Evangheliei mântuirii au fost acestea: „Pocăiţi-vă căci s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei 4,17). Deci, fără pocăinţă nu putem avea viaţă înnoitoare, mântuire, intrare în Împărăţia cerurilor.

Domnul nu va ierta pe nimeni fără pocăinţă...

 În accepţiunea Sfinţilor Părinţi, mai ales cei neptici şi filocalici, regăsim acelaşi sfat, cu insistenţă repetat: "pocăiţi-vă!".
În Patericul egiptean, îl auzim pe Avva Meletie care, atunci când a fost întrebat de ce s-a îndepărtat în pustie, a răspuns: „Sunt un om păcătos şi m-am îndepărtat în pustie să mă pocăiesc”.
Paul Evdokimov, în cartea sa, Ortodoxia, vorbeşte despre un „maximalism eshatologic” al monahilor, o chemare a deşertului pentru cei care se retrag în acest spaţiu, eliberându-se de tentaţiile lumii şi luptă pe faţă împotriva demonilor, sub semnul preîntâmpinării Parusiei. Pocăinţa nu este doar o etapă a vieţii, ci o permanenţă, o activitate ce face parte constitutivă din demersul spiritual al vieţii omului.
În altă parte a Patericului, citim că Avva Sisoe zăcea pe patul de moarte, iar ucenicii care-l vegheau au observat că acesta vorbea cu cineva nevăzut. „Cu cine vorbeşti, îl întrebară ei”, iar Avva le-a răspuns: „Iată, îngerii vin să mă ia, iar eu îi rog să mă mai lase un pic să mă pocăiesc”. Unul dintre ucenici i se adresează: „Tu n-ai nevoie de asta, Avvo!” Sfântul Sisoe atunci i-a răspuns smerit şi convingător: „Vai mie, nici nu sunt sigur dacă am început vreodată să mă pocăiesc!”. În altă parte, Sfântul Marcu Ascetul a zis: „Nimeni nu-i mai bun şi mai milostiv ca Dumnezeu... însă, El nu va ierta pe nimeni fără pocăinţă...Toate poruncile se reduc la una singură, cea a pocăinţei...căci nu vom fi pedepsiţi pentru mulţimea păcatelor săvârşite, ci pentru cele de care nu ne-am pocăit... Pentru toată lumea, pocăinţa se termină odată cu moartea.” („Traité spirituels et théologiques”, Abbaye de Bellefontaine). De asemenea, Avva Isaia adaugă: „Domnul nostru Iisus Hristos, ştiind că viclenia vrăjmaşului este mare dintru începuturi, ne-a rânduit pocăinţa până la cea din urmă suflare. Dacă nu ar fi rânduit pocăinţa, nu ar fi fost posibilă mântuirea” (Recueil ascétique, 16,30, Abbaye de Bellefontaine).
           
Schimbarea minţii sau răsucirea duhului

Aceste câteva consideraţii, fundamentate pe experienţele părinţilor duhovniceşti ai pustiului, ne fac să înţelegem faptul că pocăinţa este o stare, un mod de vieţuire specific celor angajaţi în urcuşul duhovnicesc şi care nu se referă doar la ei, sau la o perioadă istorică a trăirilor intense spirituale anterioară nouă, ci este o cale pe care trebuie să păşim şi noi, dincolo de toate neajunsurile etosului mileniului în care trăim. De aceea este firească atitudinea noastră interogativă referitoare la înţelesurile termenului, precum şi la actualitatea experimentării acestei stări. Pocăinţa este o stare la fel de actuală şi firească pentru omul contemporan, aşa cum a fost şi în primele veacuri creştine, iar creştinul de astăzi nu are mai puţină nevoie de curăţie decât au avut părinţii filocalici, pentru că Dumnezeu spre Care tindem este neschimbat, iar omul, indiferent de gradul de cunoaştere şi de acces la informaţie, rămâne acelaşi, în limitele firii sale.
Termenul de pocăinţă, în general, evocă regretul de a fi păcătuit într-o formă sau alta; este sentimentul de culpabilitate sau senzaţia de remuşcare provocată în suflet de rana pe care am pricinuit-o aproapelui şi chiar nouă înşine. Aşa o prezintă tratatele de morală creştină, mai ales cele scolastice. O astfel de definiţie este totuşi incompletă şi insuficientă. Dacă limităm pocăinţa la sentimentul de remuşcare, abia am realizat o etapă a ei. Regretul că am rănit pe cineva cu atitudinea mea este un fapt important, dar nu suficient. Metanoia, în limba greacă, înseamnă ceva mai mult; metanoia înseamnă schimbarea minţii sau răsucirea duhului; deci nu numai regretul unei acţiuni trecute, ci transformarea fundamentală a perspectivei noastre de acţiune, o nouă manieră de a vedea pe Dumnezeu, pe aproapele şi pe tine însuţi. „Un mare act de inteligenţă”, cum zice Păstorul lui Herman din sec. al II-lea (Préceptes, IV, 2,2 din „Les Pères apostoliques”, Cert), şi nu doar o „criză emoţională”. Pocăinţa nu este un acces de remuşcare interioară, ci o convertire şi o recentrare a vieţii noastre pe calea care duce la Hristos Mântuitorul.
            Privită sub aceste aspecte: de spirit înnoitor al vieţii, convertire şi recentrare a vieţii, pocăinţa este un fapt pozitiv al existenţei umane şi nicidecum negativ. Sfântul Ioan Scărarul adaugă la aceasta: „Pocăinţa este fiica nădejdii şi renunţarea la deznădejde” (Scara IV,1). Prin analogie, mai putem adăuga că pocăinţa nu este descurajare, ci aşteptare ardentă; nu este silă de sine, ci afirmarea persoanei făcută după chipul lui Dumnezeu. Prin urmare, a te pocăi înseamnă nu atât a privi în jos la fărădelegile comise, la imperfecţiunile tale, cât a ridica ochii către Dumnezeu, de unde vine ajutorul; nu a reveni la păcatele noastre şi a le justifica, ci a înainta către Dumnezeu, cu încredere, şi a părăsi trecutul păcătos; nu întoarcerea către ceea ce nu am reuşit să facem, ci strădania de a deveni întru fiinţă prin harul lui Hristos.
            În acest caz, pozitiv, pocăinţa nu apare ca un simplu act, ci ca o atitudine permanentă a vieţii. Pocăinţa nu este ceva care se sfârşeşte aşa cum am termina o faptă, un eveniment, ci ea continuă până la sfârşitul vieţii. Caracterul pozitiv al pocăinţei apare lămurit în spusele Proorocului Isaia (9,1), pe care Sfântul Matei îl citează în Evanghelia sa, înainte ca Hristos să cheme la pocăinţă: „Poporul care stătea întru întuneric a văzut lumină mare, şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit” (Matei 4, 16). Pocăinţa este deci o iluminare, o trecere de la întuneric la lumină. A te pocăi înseamnă, în acest context, a deschide ochii razelor luminii dumnezeieşti, a nu rămâne în zorii dimineţii, ci a aştepta întru trezvie amurgul vieţii. Eshatologic, pocăinţa reprezintă, de asemenea, o deschidere faţă de realităţile vieţii veşnice, care nu sunt numaidecât în viitor, ci prezente în realitatea cotidiană. A te pocăi, în acest sens, reprezintă recunoaşterea faptului că împărăţia lui Dumnezeu este lucrătoare în noi; în măsura în care aşteptăm viaţa veşnică, totul se reînnoieşte în noi.
           
 „Iisus mă iubeşte aşa cum sunt”

Legătura între pocăinţă şi viaţa veşnică, care înseamnă lumina cea neînserată a Împărăţiei lui Dumnezeu, este deosebit de importantă. Este imposibil să-ţi vezi păcatele tale înainte de a vedea lumina Împărăţiei lui Hristos. În acest sens, parafrazând pe Teofan Zăvorâtul (1815-1894), putem spune că atâta vreme cât într-o cameră nu pătrunde o lumină, nu poţi observa praful care este în ea. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu încăperea sufletului. Ordinea lucrurilor nu începe cu pocăinţa. Pentru a trezi conştiinţa prezenţei lui Hristos în tine, mai întâi trebuie să-L accepţi în viaţa ta, ca, întru lumina Lui, să poţi descoperi mizeria păcatelor din interiorul tău. Aşadar, în momentul în care omul începe să se apropie de Dumnezeu, începe să-şi vadă şi păcatele sale.
            Acesta este deci începutul pocăinţei: o viziune asupra frumuseţii ce vine de la Dumnezeu, nu o imagine a mizeriei, a urâciunii şi a iadului. Pocăinţa trebuie să încurajeze, nu să descurajeze pe om: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia” (Matei 5,4), zice Hristos. Prin urmare, pocăinţa nu înseamnă doar plângerea păcatelor, ci reconfortarea spirituală, care vine din iertarea divină capabilă să restaureze fiinţa păcătosului, redâdu-i frumuseţea iniţială şi revelându-se ca un fir nevăzut ce leagă pe om de Dumnezeu, asemenea unei lumini ce luminează în noaptea păcatelor, dar pe care întunericul nu o poate cuprinde (cf. Ioan 1,5).
A te pocăi, cu alte cuvinte, înseamnă a recunoaşte că există binele şi răul, dragostea şi ura; şi, în acelaşi timp, a afirma că binele este mai puternic decât răul şi a crede în victoria ultimă a dragostei. Cel curăţit de păcate, prin pocăinţă, este cel care acceptă miracolul pe care-l face Dumnezeu cu el, iertându-i păcatele. Iar în măsura în care penitentul acceptă acest miracol, trecutul păcătos pierde pentru el caracterul ireversibil, care nu mai este o greutate intolerabilă. Iertarea divină rupe legăturile cauzelor şi efectelor păcatului şi dezleagă nodul pe care omul îl are în inimă şi pe care nu a putut singur să-l desfacă.
            Numeroşi sunt cei care deznădăjduiesc din cauza trecutului lor păcătos, zicând: „Nu-mi pot ierta niciodată răul pe care l-am făcut!” Incapabili să se accepte aşa cum sunt, devin incapabili să creadă în Dumnezeu, Cel ce iartă păcatele oamenilor. Astfel de oameni, în ciuda angoasei care-i domină, nici n-au început starea de pocăinţă, n-au atins înalta raţiune prin care să-şi dea seama că dragostea va fi biruitoare, căci aceasta nu cade niciodată (cf. 1 Cor. 13, 1). Aceşti oameni n-au trecut prin „venirea în sine”, care constă în a zice: "Iisus mă iubeşte aşa cum sunt. El doar aşteaptă ca şi eu să-L iubesc în neputinţa mea". Acestea sunt esenţa şi fundamentul începutului pocăinţei.

Taina Spovedaniei – pocăinţa sacramentală

            Imediat după întoarcerea prin pocăinţă către Hristos, în suflet apare dorinţa întâlnirii cu El. Perioadele liturgice ale anului bisericesc sunt făcute pentru acest lucru. Evident că cea mai bună perioadă este cea a posturilor de peste an, dar cu precădere a Postului Mare, pentru că slujbele şi cântările, toată imnologia constituie un îndemn la pocăinţă. Această perioadă este primăvara, nu toamna, când după gerul iernii, zilele încep să se mărească, iar natura reînvie: „Iată, primăvara Postului a venit, iar cu ea au răsărit florile pocăinţei; veniţi, fraţilor, să ne curăţim de tot păcatul şi să cântăm Domnului cu bucurie: Iubitorule de oameni, slavă Ţie!”.
Aşadar, timpul pocăinţei din perioada Postului Mare este un timp de bucurie, nu de tristeţe. Postul este o primăvară duhovnicească, iar pocăinţa o floare care se deschide în aşteptarea rodului. Osteneala postului devine o „tristeţe care produce bucurie”, cum afirmă Sfântul Ioan Scărarul (Scara VII).
            Experienţa pocăinţei se dobândeşte, în mod deosebit, în Taina Sfintei Spovedanii. Sensul acestui mister este bine rezumat în scurta rugăciune de îndemn a preotului, pe care acesta o zice înaintea penitentului ce începe a-şi spune păcatele sale: „Iată, Fiule, Hristos stă de faţă şi ascultă mărturisirea ta...”. Parafrazând această rugăciune, îndemn şi încurajare, putem zice astfel: „Fiule duhovnicesc, te spovedeşti nu mie, ci lui Hristos, Care, nevăzut, stă de faţă, ascultându-te, Care este într-adevăr supărat de greşelile tale şi ţi le cunoaşte pe toate, prin atotştiinţa Sa. Deci fii încredinţat că nu suntem decât noi trei în faţa păcatelor şi fărădelegilor tale. Eu sunt un păcătos ca şi tine, iar Dumnezeu cunoaşte inimile noastre, dar m-a rânduit să-ţi ascult păcatele tale, pe care ca un om le-ai făcut, iar El, ca un Dumnezeu, te poate ierta, cum mă va ierta şi pe mine, dacă mă pocăiesc. „De vreme ce ai venit la doctor vezi să nu pleci nevindecat” (Molitfelnic).
            În cadrul pocăinţei sacramentale trebuie să vedem pe Hristos-Judecătorul, Care ne izbăveşte de neştiinţa condamnării din cauza păcatelor săvârşite, dar, în acelaşi timp, să-L descoperim pe Hristos-Doctorul vindecător, Care tămăduieşte rănile păcatelor noastre. De aceea, spovedania nu trebuie privită doar sub aspect juridic, ci mai ales terapeutic. Spovedania este deci o taină terapeutică, nu juridico-punitivă. Astfel, în practica liturgică de la noi, cele două taine, Spovedania şi Maslul, nu se disociază, ci sunt complementare, considerate împreună ca „taina vindecării”. Ceea ce căutăm noi în spovedanie este mult mai mult decât o dezlegare externă legalistă, vizând, mai curând, vindecarea profundă a rănilor pricinuite de păcat sufletului nostru. Noi, prin spovedanie, aducem în faţa lui Hristos nu numai păcatele noastre, ci realitatea păcatelor în noi, care constă în rănile sufletului pricinuite de acestea; adică acea compatibilitate interioară a fiinţei noastre, care nu poate fi exprimată prin cuvinte, pentru că scapă conştiinţei şi voinţei noastre. Recunoaşterea păcatului ca stare maladivă a sufletului şi de înrobire a lui într-o tendinţă ce este contrară fiinţei naşte implicit dorinţa primirii în lăuntrul său a prezenţei lui Dumnezeu Care luminează şi restaurează apoi reintegrează pe om în comuniune de iubire cu Părintele Său. Hristos redevine centrul fiinţei, Cel care, vindecând rănile provocate de păcat, Se aşază ca prezenţă euharistică în intimitatea inimii răsucind puterea cugetătoare a minţii şi orientând-o spre hrana cea vie care întreţine existenţa umană în veşnicie. Tocmai pentru aceea cerem să fim vindecaţi prin spovedanie. Fiind deci un sacrament terapeutic, spovedania nu devine nicicum imposibilă şi penibilă, o disciplină impusă de mai marii Bisericii, ci un act de voinţă, care aduce bucurie interioară fiinţei noastre, precum şi starea de har ce stabileşte liniştea sufletească a persoanei. Prin spovedanie învăţăm că Dumnezeu este într-adevăr „nădejdea celor deznădăjduiţi”, „bucuria celor întristaţi”, „vindecarea celor bolnavi”.

Dumnezeu este Cel care primeşte mărturisirea sinceră a penitentului

            „Nu suntem aici decât trei persoane: tu, eu şi Hristos”. Ce fac, sau care este rodul acestora? A cărui acţiune este cea mai importantă? Foarte mulţi liturgişti au tendinţa să pună accentul pe ceea ce preotul duhovnic face, pe sfaturile şi încurajările lui. Dacă, uneori, preotul duhovnic nu spune nimic elocvent, unii oameni cred că nimic nu se împlineşte sau supraevaluează ceea ce fac ei înşişi. Şi pentru că pun accentul pe efortul lor personal, pe starea lor emoţională, spovedania devine un act trist, descurajant, ca un duş rece; un lucru necesar, dar dezagreabil, care trebuie împlinit, dar terminat cât mai repede. Spunând acestea trebuie precizat faptul că, în timpul spovedaniei, accentul nu trebuie pus nici pe duhovnicul săvârşitor al tainei, nici pe păcătosul în stare de pocăinţă şi mărturisire a păcatelor, ci pe Dumnezeu Cel care primeşte mărturisirea sinceră a penitentului şi Care prin iertare îl integrează şi reabilitează. Chiar dacă i se cere penitentului o pregătire prealabilă mărturisirii păcatelor sau un examen de conştiinţă minuţios, el vine totuşi în faţa lui Dumnezeu cu mâinile goale, neputiincios, fără pretenţia că va ieşi vindecat şi cu dorinţa de vindecare. El nu vine la preot, ci în faţa lui Dumnezeu; preotul trebuie să devină portărelul care introduce penitentul în prezenţa lui Dumnezeu. El nu este cel care dă vindecarea, ci doar un recepţionist în sala de aşteptare pentru operaţie. Lui Hristos I se face mărturisirea, nu preotului: „Hristos stă de faţă, primind mărturisirea ta”. De aceea, iertarea vine de la Hristos, nu de la preot. Într-o carte de rugăciuni am scris o rugăciune care pune accentul pe acest lucru – Rugăciune pentru părintele duhovnic: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Care pe desfrânate şi pe tâlharul i-ai primit, primeşte şi rugăciunea pe care ţi-o aduc, cu smerenie, pentru părintele meu duhovnicesc, cel ce mijloceşte la tine pentru iertarea păcatelor mele. Luminează-l şi-l înţelepţeşte ca să mă poată povăţui spre împlinirea faptelor bune şi să pun început bun de pocăinţă. Binevoieşte, Doamne, ca prin el, Tu Însuţi să-mi vorbeşti, să mă mângâi şi să-mi dai nădejdea mântuirii, iertându-mi păcatele cu care te-am supărat de atâtea ori. Fă, Doamne, ca dezlegarea pe care o voi primi, după spovedania sinceră a păcatelor mele, să fie dezlegarea şi iertarea Ta cea dumnezeiască, ca întru curăţia inimii să preaslăvesc Sfânt Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, în vecii vecilor. Amin.”.
Din momentul în care privim spovedania ca pe un act divin – al lui Hristos, nu al nostru – această taină ne va apărea într-o lumină pozitivă, excluzând teama şi angoasa din fiinţa noastră. Ea nu mai este considerată ca o experienţă a slăbiciunii umane, ci ca experienţă a dragostei divine în noi, care se exaltă prin obţinerea iertării curative din partea lui Dumnezeu. Nu ne mai regăsim în postura Fiului risipitor, pe drumul întoarcerii către casa părintească, greoi, întrebători, grijulii, trişti şi îndoielnici, ci plini de curaj, angajaţi spre împlinirea virtuţilor, plini de bucurie şi veselie duhovnicească. Păstrez imaginea unui părinte al Sihăstriei (Părintele Nicandru), care spunea adesea celor ce aveau teamă de spovedanie: „Fraţilor, câteodată am conştiinţa că sunt negru ca un diavol, dar nădejdea mântuirii nu mi-o pierd niciodată. Dumnezeu mă iubeşte aşa cum sunt eu!”.
            Ca toate celelalte taine, şi spovedania este un act divino-uman, în care există o convergenţă şi o cooperare între harul lui Dumnezeu şi voinţa noastră liberă. Ambele sunt necesare, însă ceea ce face Dumnezeu este lucrul cel mai important. Spovedania nu este, deci, ceea ce facem noi cu ajutorul duhovnicului, ci ceea ce face Dumnezeu cu noi şi în noi. În acest sens, Sfântul Ioan Hrisostom spune: „Să acceptăm remediul mântuitor al pocăinţei; să acceptăm iertarea Lui care ne vindecă, căci nu noi suntem cei care oferă, ci El este Cel Care dă” (Sfântul Ioan Hrisostom, Despre pocăinţă). Se cuvine să spunem că termenul folosit pentru spvedanie în limba greacă, „exomologesis” înseamnă, în acelaşi timp, mărturisirea păcatelor şi mulţumirea care recurge din darurile iertării primite.

Paternitatea duhovnicească

            Şi totuşi, care este rolul preotului în această sinergie? Acesta este semnificativ, mai ales pentru cei ce au şansa să găsească un duhovnic bun, care exercită o paternitate spirituală compatibilă cu determinarea penitentului de a trăi viaţa în Hristos. Funcţia sa nu este de a da sfaturi şi iertare în mod automat. El poate lega şi dezlega. El poate refuza iertarea cuiva, deşi aceasta trebuie să se facă foarte rar şi întemeiat, sau poate impune o penitenţă riguroasă, interzicând pentru un anumit timp de la primirea Sfintelor Taine (Euharistia), administrând un canon de pocăinţă. Chiar dacă nu mai este aşa de frecvent acest lucru în practica ortodoxă contemporană, nu trebuie neglijat faptul că preotul duhovnic nu are niciun drept de a refuza necondiţionat iertarea, deoarece se anulează rolul sacramental al spovedaniei.
            În Biserica primelor secole, Taina Spovedaniei era, într-adevăr, mai severă. Pentru păcatul desfrânării, Sfântul Vasile cel Mare prescria şapte ani oprirea de la Împărtăşanie, iar Sfântul Grigorie Teologul, nouă ani. În legislaţia canonică ulterioară, atribuită Sfântului Ioan Postitorul, oprirea de la Împărtăşanie pentru acelaşi păcat s-a redus la 2 ani, cu un post riguros din partea penitentului. Pentru omucidere din culpă (spre exemplu omorârea cuiva într-un accident de circulaţie), Sfântul Vasile exclude pe creştin de la Împărtăşanie între 10 şi 11 ani; Sfântul Grigorie, nouă ani. Pentru aceeaşi faptă, Sfântul Ioan Postitorul reduce excluderea la trei ani, însoţită de un post riguros.
            Aceste exemple dovedesc faptul că episcopul sau preotul, ca duhovnici, trebuie să fie conştienţi de rolul lor; să aplice cu acrivie canoanele sau, prin iconomie ori pogorământ, să adapteze hotărârile Sfinţilor Părinţi la situaţiile contextuale actuale. Principiul exigenţei trebuie, totuşi, să rămână în vigoare. Duhovnicul este suveran, folosind canoanele ca pe un ghid, nu ca pe un cod penal. Credinciosul trebuie să fie cât mai conştient de statutul său în Biserică, iar duhovnicul, de asemenea, conştient de rolul său de părinte duhovnicesc. Un duhovnic adevărat, pentru a îndrepta pe cineva, trebuie să folosească mai mult pogorământul. În ceea ce priveşte oprirea de la unirea cu Hristos euharistic şi administrarea canonului, un rol fundamental nu trebuie să-l aibă gravitatea păcatului, cât mai ales recunoaşterea stării păcătoase şi intensitatea şi sinceritatea dorinţei de iertare, precum şi hotărârea de schimbare a vieţii.

Spovedania nu este un tribunal, ci o clinică
           
La începutul acestui eseu am arătat că pentru a vedea mizeria şi praful dintr-o încăpere trebuie ca, mai întâi, în acel loc să pătrundă o lumină. Aşa şi unii duhovnici, pentru a îndrepta pe cineva, în urma comiterii unor păcate, mai întâi dau dezlegarea păcatelor după spovedania sinceră, apoi, în cadrul Sfintei Liturghii îl împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, astfel încât, în lumina şi puterea lui Hristos, penitentul să poată împlini ulterior canonul rânduit. Se consideră, prin această metodă, că este mult mai bine ca omul să aibă pe Hristos în fiinţa sa, ca să poată lupta împotriva păcatului. A nu-l împărtăşi decât peste câţiva ani înseamnă a-l lăsa singur, fără lumină şi putere duhovnicească, să rătăcească prin labirintul şi hăţişul acestei vieţi. Atâta vreme cât penitentul, care-şi va mărturisi sincer păcatele, doreşte să iasă din decăderea morală cauzată de fărădelegi, unii duhovnici îşi asumă responsabilitatea de a-l împărtăşi pe acesta imediat după spovedanie, în cadrul Liturghiei celei mai apropiate. E şi această practică un alt mod de a recupera oaia cea rătăcită, care, fără lumină, riscă să se piardă din nou în pustiu şi să deznădăjduiască în căutarea mântuirii.
            Aşadar pocăinţa nu trebuie să fie considerată o pedeapsă expiatoare. Mântuirea este darul liber al harului divin. Doar prin propriile eforturi nu putem niciodată spăla păcatele săvârşite. Hristos este unic Mediator între noi şi Dumnezeu Tatăl şi singur Mântuitor. Prin El suntem iertaţi în mod gratuit sau nu suntem iertaţi. Noi nu avem niciun merit personal împlinind pocăinţa, căci Dumnezeu ne-a dăruit-o în mod deliberat. De aceea pocăinţa trebuie privită numai în sens terapeutic, nu juridic. Spovedania nu este un tribunal, ci o clinică unde primim medicamentul vindecării de la Hristos. Dacă mărturisirea păcatelor reprezintă operaţia clinică a sufletului, pocăinţa şi iertarea reprezintă medicamentele care redau sănătatea bolnavului convalescent.
            Învestit cu darul de a lega şi dezlega păcatele celor nevrednici, duhovnicul, bineînţeles, este coresponsabil în actul penitenţial. Totuşi, după cum am arătat mai sus, rolul său este limitat. Chiar dacă în momentul dezlegării, adică al epiclezei tainei, când pune mâinile pe capul penitentului, preotul duhovnic este cel care vizualizează prezenţa lui Dumnezeu nevăzut, fiind martor şi mediator între penitent şi Dumnezeu, el rămâne un om ca toţi oamenii, un păcătos în perspectiva convertirii, care are şi el nevoie, întotdeauna, de iertarea lui Dumnezeu. În fapt, există o relaţie reciprocă între penitent şi duhovnic: preotul are nevoie de credincioşi, iar credincioşii de preot. Duhovnicul, la rândul său, trebuie să se spovedească, pentru a avea mereu conştiinţa că niciodată nu înlocuieşte pe Dumnezeu în Biserică, ci doar Îl face prezent.
           
Hristos este Cel Care dă iertarea păcatelor

Rolul preotului, ca martor şi companion al penitentului, apare mai clar în modalitatea exterioară de săvârşire a Tainei Spovedaniei. În mod normal, duhovnicul nu trebuie să stea aşezat când penitentul stă în genunchi, căci aceasta ar lăsa să se înţeleagă că el este mai curând judecător decât martor. Mai precis, ar trebui ca penitentul să stea în genunchi, iar preotul în picioare, în faţa lui Hristos, la începutul spovedaniei, când citesc rugăciunile tainei. După aceasta, atât preotul, cât şi penitentul să se aşeze confortabil pe scaun şi, faţă către faţă, să se împlinească Taina Mărturisirii. La final, penitentul se aşază din nou în genunchi şi preotul se ridică şi citeşte rugăciunile de dezlegare. Aceasta ar arăta că cei doi nu sunt superiori unul altuia, ci au doar roluri diferite în Biserica lui Hristos. Nici practica mai veche din Biserica noastră nu este rea, însă presupune un efort din partea tuturor. Aceasta prevede ca penitentul să rămână îngenuncheat pe timpul mărturisirii, însă preotul, stând în picioare, trebuie să se aplece asupra celui îngenuncheat pentru a-l asculta, prin acest fapt arătând că cei doi sunt în faţa lui Hristos, Care este săvârşitorul tainei.
            Rugăciunea de iertare exprimă fără echivoc faptul că Hristos este Cel Care dă iertarea păcatelor. Este adevărat că din secolul al XVII-lea s-a introdus formula de sorginte apuseană, prin care se arată că preotul este săvârşitorul tainei, spunând: „Iar eu, nevrednic preot şi duhovnic, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale...”, dar aceasta nu schimbă cu nimic locul pe care fiecare din cei prezenţi în actul spovedaniei îl au, şi în niciun caz rolul făptuitorului tainei. Sfătuiesc pe duhovnici să o zică în continuare, dar să fie întotdeauna precedată de rugăciunea: „Stăpâne, Hristoase, Domnul nostru, Care eşti mântuirea robului tău (N), Milostive îndurate şi îndelung răbdătorule, Căruia Îţi pare rău de răutăţile noastre...” (Molitfelnic).
            Astfel, iertarea are puterea reintegrării fiinţei umane ca persoană eclesială în comuniune cu semenii săi şi cu Dumnezeu în trupul mistic al Bisericii şi, în acelaşi timp, deschide perspectiva conlucrării energiilor ei cu harul divin comunicat mistagogic, ce are capacitatea refacerii şi transfigurării chipului desfigurat de păcat. Spovedania devine astfel întâlnirea tainică şi reală cu sinele, calea regăsirii de sine şi conştientizarea limitei şi a slăbiciunii proprii, şi a tendinţei maladive a căutării absolutului în surogate, ieşirea din tenebrele morţii spirituale ca înstrăinare de Dumnezeu, este învierea sufletului care se regăseşte în braţele Părintelui său. În acest drum al căutării de sine şi al întânirii cu Dumnezeu, rolul fundamental al părintelui spiritual întregeşte comuniunea de iubire, el fiind călăuza prin care Dumnezeu îndrumă şi pregăteşte sufletul penitentului pentru întâlnirea cu Hristos euharistic şi centrul fiinţei celui ce prin metanoia îşi încordează întreaga atenţie spre El. Mai mult decât exerciţiul psihologic, care are cel mult puterea identificării unor cauze ale unui anumit tip de comportament, Taina Spovedaniei are puterea vindecării şi reabilitării fiinţei umane în integralitatea sa psihosomatică şi, mai mult decât atât, a reintegrării în comuniune cu Dumnezeu şi, implicit, a reabilitării în demnitatea de fii ai Părintelui ceresc.
 

Copyright © 2011. Mangalia Online - All Rights Reserved